Hello ... De mult prea multe ori s-a intamplat sa fiu iritata de ignoranta canadienilor, de prostia si nesimtirea crasa de care dau dovada! Canadieni ce provin din familii bune, cu studii superioare, cu joburi foarte bune DAU dovada de nesimtire, de prostie si de ignoranta fata de oameni/ emigranti. Canadienii in general dau dovada de ignoranta in foarte multe domenii, insa mi s-a intamplat sa ii prind in plin flagrant cand probabil isi dadeau arama pe fata si isi scoteau coltii ... Cu asemenea specimene am de-a face din pacate la locul de munca. Parcarea subterana este comuna cu o alta cladire. Pentru a se intelege mult mai bine au reusit sa marcheze locurile de pacrae cu doua culori diferite. Astfel incat fiecare cladire are culoarea ei. Unii insa se considera mult prea importanti si mai destepti asa ca nu dau importanta prostiilor de acest gen. Si uite asa se face ca mereu se creeaza unele situatii neplacute. Am un cuplu canadian in bloc care este cel putin bizar. Mi-am dat seama ca nu au deloc maniere deoarece nu ma saluta niciodata, iar el odata mi-a corectat engleza. Sunt convinsa ca fiecare a intalnit aici emigranti ce vorbeau bine engleza si emigranti ce o vorbeau prost. Insa nimeni, cu BUN SIMT nu isi permite sa te opreasca si sa iti corecteze engleza. In viata reala nu esti la gradinita sau la scoala sau la facultate unde sa fi corectat. Daca ai inteles ce am vrut sa spun bravo bine, daca nu ai inteles ma mai intrebi inca odata! Insa nu mi s-a intamplat sa fiu corectata ca la scoala de catre o alta persoana, in afara de sotul meu, care ma corecteaza mereu si caruia ii si permit. Aceasta persoana, Matrix, m-a corectat. M-am uitat la el si i-am explicat ca in domeniul in care lucrez toti folosesc aceeasi expresie. Evident ca nu a inteles ca este vorba despre o expresie si m-a contrazis si corectat gramatical. Ok, am trecut peste. Matrix si nevasta nu saluta niciodata. Odata ei s-au decis sa foloseasca BBQ-ul insa cum ei sunt foarte destepti si rareori se coboara la nivelul "muritorilor de rand" au considerat ca nu este nevoie sa ma intrebe despre regulile de folosinta. Asa ca fara sa intrebe pe nimeni, fara sa faca vreo rezervare s-au dus si l-au folosit pur si simplu. Nimic deosebit pana aici, doar ca dupa ce l-au folosit si-au strans catrafusele si au parasit incinta. Intr-o lume civilizata din care pretind ca fac parte, normal ar fi fost sa curete dupa ei, nu ? Ei bine, dragii de ei nu au facut deloc curat. Intotdeauna cand vorbeam cu ei imi vorbeau de sus, chiar nu intelegeam de ce se credeau si se cred atat de superiori ... Zilele trecute ma suna si imi spun ca cineva a parcat in locul lor. Le explic ca trebuie sa imi dea toate detalile si ca o sa ma duc sa le pun o hartie in geam cum ca ce au facut este rau, rau de tot. Iritata sotia lui Matrix imi spune ca ce inseamna asta mai exact. Iritata de aceasta intrebare ii explic ca acea hartie nu va muta masina din loc, daca la asta se referea. Trebuie sa mentionez ca acesti oameni sunt mereu imbracati la patru ace, dar nerespectosi si cu atitudine de superiori ... In cateva minute apar in fata mea. A inceput Matrix sa-si exprime frustrarea despre incident, timp in care doamna tacea. Apoi dintr-o data a inceput ea sa-i injure si sa spuna cat sunt ei de idioti si retarzi incat parcheaza in locul lui altul ... M-am uitat lung la ea si mi-am dat seama ca ea este o diva, iar noi toti o deranjam pe aceasta planeta asa ca m-am hotarat sa nu raspund la cacaturile ce le scotea pe gura ... Cand ma pregatesc sa iau datele aflu ca ei nu stiu ca numar de parcare au, ei stiu doar locul. Apoi le explic ca trebuie sa-mi spuna exact numarul ca altfel nu ma pot duce sa-i mustrez. Cand i-am intrebat daca au parcat pe culoarea care trebuie s-au socat si s-au facut ca nu imi inteleg engleza din nou. Dupa ce le-am turnat poezia ca sunt doua cladiri, ce impart parcarea subterana, ca fiecare are culoarea lui imi raspund plin de iritare si greata ca ei locuiesc aici de un an si nu au fost constienti de acest "amanunt". Apoi iritata ii intreb cand s-au mutat nu s-au mutat prin cealalta cladire, din moment ce "loading area" este la ei ? Plin de greata ca unui copil idiot mi-au raspuns ca EI NU s-au mutat, ce cei ce muta mobila, respectiv compania de mutat le-au mutat lucrurile, ei nu au mutat nimic. In momentul ala mi-a crescut tensiunea si mi-am dat seama ca regele si regina Matrix nu se ocupa cu mutatul sau alte amanunte de acest gen ... Pana la gata ratatii au parcat in tot acest timp intr-un loc de parcare ce nu le apartinea. Dupa ce am constatat asta l-am sunat si i-am explicat ca locul lui este liber merci si ca el dobitocul a parcat in alt loc. Ce credeti ca face Matrix apoi? Spune: ahh, daa, ahha .... apoi imi inchide telefonul! A doua zi vine la mine si imi explica, ca el nu a stiut, deoarece lui nimeni nu i-a spus ... Ma uit la el si ii spun ca este normal sa stii acest mic "amanunt" despre cladirea in care locuiesti de mai bine de un an ... But that's just me .... Iritat nu poate recunoaste ca a gresit sau ca ii apartine aceasta responsabilitate, asa ca a continuat prin a spune ca el considera ca cineva trebuia sa-i spuna si lui de parcarea comuna .... hahahahahaha .... dupa ce m-am calmat i-am zambit si i-am zis da trebuia sa-ti spuna ...
Un alt incident de acest gen de ignoranta a fost cu o alta canadianca tot din bloc. Doamna ce are pe la 55 de ani a avut ghinionul ca cineva sa parcheze in locul ei de parcare, iar acest incident s-a intamplat de doua ori cu aceeasi masina. Asa ca soarta a facut ca doamna sa fie exact acolo cand acel om isi parca masina, de data aceea in locul bun. Fara sa ezite, doamna l-a infruntat pe acel domn pe la spate si a inceput sa urle la el, ca ce NU stie care e stanga si care e dreapta si bineinteles de ce tot parcheaza in locul ei. Tipul a parcat de doua ori intr-o luna jumate. Nervos si iritat ca domana il "ataca" pe la spate s-a enervat si i-a explicat ca data viitoare acolo va parca de-al naibii. Ce a zis ce nu a zis, doamna vine la mine sa se planga. Cum nu am inteles nimic o rog sa-mi explice inca odata, dar cu mai mult calm. Din povestea doamnei inteleg ca un tip, extrem de nepoliticos, ce parcheaza "din gresala" mereu, dar mereu pe locul ei de parcare a amenintat-o ca o sa mai parcheze si alta data pe locul ei. Ca prin urmare doamnei ii este frica acuma, ca cine stie de ce este capabil individul, daca ii strica sau zgarie masina. Incerc sa-i explic ca acel individ nu o sa faca asta si totodata sa se calmeze, iar cand va avea probleme cu el sa vorbeasca cu noi si sa nu se mai duca ea la el. Dupa nici 15 minute, tipul fioros vine la mine sa-mi explice incidentul cu doamna ce a avut loc mai devreme. Povestea lui era evident opusa si din alt film decat cea pe care mi-a povestit-o doamna. Doamna practic la luat prin surprindere pe la spate, la "atacat" cum s-a exprimat domnul si ca era foarte nepoliticoasa. S-a simtit evidnet jignit de faptul ca nu stie sa faca diferenta intre dreapta si stanga. Mai ales ca el este doctor, iar dupa o tura de 24 de ore a gresit locul de parcare. Domnul isi cere scuze ca a parcat de doua ori la doamna, insa el este foarte obosit dupa o tura de 24 de ore si uneori greseste, insa asta nu justifica comportamentul agresiv al doamnei si insulta ei. Doamna nu are record-ul clean, ea devenind agresiva verbal vorbind si cu mine de cateva ori .... Uneori se pare ca o educatie perfecta, un job important sau chiar o jumatate de viata de om nu te ajuta sa fi un om politicos, cumsecade si cu respect fata de ceilalti oameni!
Multi au impresia ca daca au bani, daca se imbraca frumos, elegant, daca vorbesc engleza fara accent, daca sunt canadieni, daca locuiesc intr-o locuinta frumoasa sau luxuoasa, le da dreptul sa vorbeasca de sus altor oameni sau sa fie nepoliticosi. Toronto este plin de emigranti si uneori chiar daca unii vorbesc cu accent, asta nu inseamna ca sunt niste dobitoci, inculti, fara perspective de viitor. Ei pot fi doctori, avocati, profesori si nu sti niciodata cand cazi pe mana lor ...
Din pacate sunt multi ignoranti ce trateaza lumea fara respect si cu atitudine superioara doar ca ei se considera de familie buna sau ca ar avea bani. Cel mai tare ma enerveaza cand sunt ignoranti si li se rupe de reguli astfel creand tot felul de situatii nasoale pentru mine. Unii au o nesimtire crunta incat nu sunt in stare sa isi ceara scuze saus a recunoasca ca au gresit ... Ca si cand ei ar fi prea buni pentru a face asta, iar tu esti acolo sa "gandesti" pentru ei, sa le rezolvi probleme, insa in acelasi timp se poarta cu tine cu multa superioritate. Ultima oara cand am verificat munca nu este rusinoasa, nu imi este rusine sa muncesc si sa-mi castig banii, insa sunt convinsa ca unii vad munca ce o fac extrem de rusinoasa. Prejudecatile oamenilor ii orbeste si nu sunt capabili sa te considere la acelasi nivel sau macar sa te judece dupa acelasi criteriu drept dupa care se judeca pe ei insasi...
Uneori ma enerveaza, ma deranjeaza si ma agit cand dau de asemenea comportamente, insa stiu ca nu ii pot schimba eu, dar daca le dau peste nas ma simt mai bine ... uneori ... stiu insa ca este foarte copilaresc, iar senzatia este trecatoare ...
Nimeni nu este perfect I guess ....
Wednesday, July 27, 2011
Friday, July 22, 2011
Povesti adevarate despre viata in Canada ...
Hello hello ... Catalin, un cititor mi-a lasat un mesaj la articolul de mai jos ca el a inteles ca eu iubesc Canada si sotul o "uraste". De "iubit" o iubim amandoi in acelasi fel, timp, pentru ca daca nu ar fi asa nu am sta aici. In Toronto ca peste tot este foarte greu sa te realizezi profesional. Unii abia isi duc zilele. Lucrand cu oamenii poti sa afli foarte multe povesti adevarate despre multa lume. Este foarte interesanta evolutia fiecaruia. Canada iti da "sansa" sa emigrezi la ei, sa muncesti, sa iti platesti taxele si sa te "bucuri" de viata chiar aici, in tara lor! Visul canadian este zdrobit foarte repede de catre realitate. Fiecare spera si spera ca odata ajunsi aici, calitatile si cunostintele lor ii vor ajuta sa gaseasca un job bine platit, apoi celalalt poate sa mearga la scoala. Odata ajunsi aici isi dau seama ca NU este un punct forte sa fi priceput la toate si totodata la nimic si ca in tara asta se cauta specialisti. Unii se pricep sa dea cu ciocanul, altii se pricep sa tina cuiul, atata timp cat esti "certified" esti ok, esti profesionist, esti priceput, ai "cariera" ! Am cunoscut un tip, ce se afla in Canada de 9 ani. El lucreaza in Security field. Mi-a povestit ca timp de 8 ani a locuit si cu parintii intr-un apartament inchiriat unde plateau $1400/luna. Dupa pret parea sigur un apartament cu 4camere sau respectiv 3BR cum se considera aici. Mi-a povestit ca a trecut prin momente grele, cand traia de la paycheque la paycheque si ca nu avea bani sa-si permita nimic. In fiecare luna banii se duceau pe chirie, pe mancare pe transport. Masina nu avea pentru ca nu isi putea permite. El este casatorit si are o fetita de 2 ani. Acum un an a cumparat un condo cu 2 BR. Condominium nu este nou, are in jur de 30 de ani, insa avantajul este pretul mic pe apartament. Acum un an l-a luat la pret de $185,000 ceea ce e foarte bun. A avut ca si down payment 5% adica a platit $8,000 si acuma dupa un an plateste $1200/ luna. In cheltuieli intra mortgage-ul si condo fees. Acest pret este decent, avand in vedere ca apartamentul este al tau. Cei mai multi bani din venitul lunar se duc pe chirie. In Canada sunt multi ce locuiesc cu chirie si 30 de ani, deobicei in acelasi bloc. Eu una nu pot sa-i inteleg deloc. Cand lucram ca superintendent am cunoscut oameni ce locuiam in bloc de 30 de ani sau chiar peste. Iar dupa o viata de om practic nu ai nimic, locul ala nu este al tau. Totodata ca si emigrant nou nu iti permiti sa te bagi la casa, decat daca ai un job foarte bine platit si etsi sigur pe venitul tau, altfel risti sa devii sclavul bancii, sclav la locul de munca. Asa sta situatia cu acest tip despre care va vorbeam mai sus. Desii are doar 27 de ani, are o casa, are un mortgage de platit, are un copil si are si o nevasta care nu munceste. El este din Pakistan, deci probabil o fi o chestie de religie. Problema lui nu este doar ca nevasta nu munceste, problema lui este ca ea in fiecare an merge acasa de doua ori si are nevoie de bani. Numai biletele de avion costa $2,000 plus ca vorba lui, aia de acolo sunt saraci si asteapta mereu sa le duci cate ceva... Si uita asa atunci cand l-am intrebat daca si-a luat deja concediu am inteles mai bine raspunsul lui ... Mi-a zis ca este prea sarac sa mearga in concediu! De aici de fapt a si pornit toata discutia despre situatia lui. Avand doar un venit in casa unde locuiesc 3 persoane si are si mortgage de platit este intr-adevar foarte dificil sa si "traiesti" pe langa. Totodata mi-a marturisit mandru, ca desi e plin de datorii pentru urmatorii ani, este mandrul proprietar a unui apartament 2BR, are o masina frumoasa din 2009, ceea ce aproape 8 ani de zile nu si-a permis si nici nu putea sa viseze la aceste "bunuri". Totodata mi-a spus ca nu are viata, munceste foarte mult, eu stiu ca lucram impreuna si uneori l-am vazut ca se zbatea foarte mult. Este mandru ca cei de la birou il stiu, ca s-a facut remarcat si pentru ca nu vrea sa-si piarda jobul deoarece si-ar pierde tot, casa, masa, tine cu dinti de acest loc de munca. Desi neaga in capul lui ca ar fi sclav al vietii practic, el este prins intr-un cerc vicios, ce oamenii il numesc simplu "viata"! El este fericit si motivat sa se trezeasca zilnic si sa mearga la munca, sa aduca bani acasa pentru familia lui si sa se bucure de locuinta lui, de masina lui... Pana la gata ce este viata ?! De muncit este mai mult decat evident ac trebuie sa muncim, fara munca am innebunii .. Nu poti sa stai acasa si sa nu faci absolut nimic. Totodata ai nevoie de bani ca sa mananci, ai nevoie de locuinta si uite asa faci pactul cu "diavolu" sau mai bine zis cu VIATA ... Cati dintre noi sunt fericiti cu ceea ce fac ???? Probabil foarte putini, insa trebuie sa traim ... Pentru unii viata este o cusca, pentru altii este viata, iubire, pasiune, libertate,... VIATA ESTE GREA, insa mereu a fost o lupta pentru supravietuire si mereu va fi... Admir oameni ca acestia care muncesc mult si care totodata se multumesc cu putin si care traiesc o viata simpla plina de iubire insa. Este in natura omului sa isi doreasca multe, chiar daca sansele sa devii milionar sunt mici, noi tot visam la cei mai bun ... Multi fac greseli, pactul cu diavolii, si isi pierd viata ... Ma intreb daca merita sa risti cu viata ta ? Consider ca siguranta fiecaruia este mult mai importanta, mai bine o munca cinstita si modesta, decat avioane ce iti aduc sfarsitul ... Unii oameni pur si simplu ar face orice dar absolut orice ca sa devina bogati sau celebrii. Traim intr-o lume unde banii au un rol foarte important, dar sincer viata, sanatatea, linistea sufleteasca sunt mult mai importante decat banii. Banii vin si pleaca, dar daca nu esti fericit, daca nu ai familia alaturi, de care sa te bucuri degeaba ai bani. Multe familii se destrama din cauza banilor, din cauza separarii pentru ca multi pleaca la munca in strainatate si isi lase familia apoi se despart pana la urma. Viata e grea, este dura si este reala. Lucuri grave, nasoale se intampla zilnic. Uitati-va la masacrul ce a avut loc la Oslo, Norvegia. Adik WTF ??? Ce psihopati traiesc in zilele noastre! Pe unde te uiti este doar suferinta si moarte, saracie ... Uitati-va ce se intampla in Somalia, deci acolo se moare pe capete din cauza ca nu au apa sau mancare. Cum este posibil asa ceva ? Cand unii traiesc intr-un lux de neimaginat, iar altii mor ca nu au o bucata de paine, nu au hrana ... ce sa mai spun de conditii. Stiu ca unii se intreaba dar de ce fac copii, sau de ce sunt asa de multi daca sunt asa de saraci? Asta e viata, te nasti, cresti, faci copii apoi mori. Sincer va spun ca daca mai marii lumii ar dori sa faca ceva pentru acesti oameni, sa le creeze conditii ar putea. Insa nu este in interesul lor sa-i ajute. Biserica, catolicii si ortodocsi au bani la greu, ati vazut voi vreodata sa ajute cu bani zone sarace? Ei vorbesc doar si nu fac nimic! Cu ce ii incalzeste vorbele pe aceia ce mor de foame nu stiu! Papa transmite ganduri pozitive si rugaciuni pentru cei care mor de foame, insa nu trimite nici un ajutor real, financiar!
De cacat ,.... foarte de cacat! Am multe pareri, dar le tin pentru mine, nu de alta, dar sunt convinsa ca nu imi sunt impartasite de catre majoritatea dintre voi ...
Ideea principala este ca lumea se schimba, oamenii sunt foarte rai si devin din ce in ce mai rai daca se poate spune asta ... Din toate astea eu nu pot decat sa fiu mai atenta la ce fac, cum ma port si mai ales sa-mi imbunatatesc viata spirituala, viata de familie. Chiar avem o viata, una singura si trebuie sa fim mai buni, mai calmi, mai atenti la ce se intampla in jurul nostru. Daca poti sa faci un bine fa-l, daca poti sa faci rau abtine-te. In momentul in care compasiunea dispare, consider ca murim ca fiinte umane. Iar ignoranta fata de viata, fata de lumea in care traim, fata de stiinta poate si dauneaza grav sanatatii fizice si psihice!
Va multumesc pentru urmarire!
De cacat ,.... foarte de cacat! Am multe pareri, dar le tin pentru mine, nu de alta, dar sunt convinsa ca nu imi sunt impartasite de catre majoritatea dintre voi ...
Ideea principala este ca lumea se schimba, oamenii sunt foarte rai si devin din ce in ce mai rai daca se poate spune asta ... Din toate astea eu nu pot decat sa fiu mai atenta la ce fac, cum ma port si mai ales sa-mi imbunatatesc viata spirituala, viata de familie. Chiar avem o viata, una singura si trebuie sa fim mai buni, mai calmi, mai atenti la ce se intampla in jurul nostru. Daca poti sa faci un bine fa-l, daca poti sa faci rau abtine-te. In momentul in care compasiunea dispare, consider ca murim ca fiinte umane. Iar ignoranta fata de viata, fata de lumea in care traim, fata de stiinta poate si dauneaza grav sanatatii fizice si psihice!
Va multumesc pentru urmarire!
Thursday, July 21, 2011
Bienvenue a Toron'o
Hello Hello, bine v-am regasit pe blog! Tocmai ce ne-am intors din mini vacanta noastra ce am petrecut-o in partea franceza, respectiv doua zile la Montreal si doua zile in Quebec City/Ville. Cum nu exista nici o excursie fara peripetii trebuie sa va povestesc de la intamplari pana la impresii despre Quebec ...
Plecarea a avut loc intr-o joi dimineata cu destinatia Montreal respectiv 500 km de condus. Inarmati cu RedBull si apa am pornit la drum. Drumul este foarte lung, dar daca iti place sa conduci si apreciezi highway-ul observi ca timpul trece destul de repede, mai ales cand mai asculti o muzica buna sau vorbesti. Momentul in care am intrat in zona Quebec era foarte usor de identificat de la pancardele dubioase de pe marginea drumului, DAR si de la gropile imense si dese ce se gaseau pe drum. Cand am ajuns la Hotel Espresso am avut parte de un soc. Pe noapte era $130 cu taxe si credeam ca si parcarea era inclusa in pret... SURPRIZE SURPRIZE CU ANDREEA MARIN ... NU ERA inclusa in pret si uite asa ne-au luat inca $20/ noapte cu jecmaneala. Deci camera si parcarea pe noapte era 150$. Plina de nervi si obosita de pe drum mi-am aratat revolta fata de jegmaneala de care dau dovada. "Managerul" mi-a explicat ca este un pret bun pentru parcare deoarece ma aflu in Downtown si parcarea este scumpa! Ma uit la el cu o greata ce poate a si observat-o ... apoi ca sa ma "calmeze" imi ofera un espresso. La care eu ma uit la el si ii explic ca sunt destul de nervoasa si ca functionez pe redbull si NU am nevoie de un espresso acuma. Camera de la hotel era ok, destul de mare si curata. Ceea ce nu am inteles insa era ca avea 2 paturi si noi am rezervat un pat nu camera cu pat dublu. Foarte tare era faptul ca aveai telefon fix in camera, DAR care te costa $1/minut sa il folosesti. Oriunde mergi la hotel pentru a suna in oras este gratis, insa acolo costa 1$ deci daca sunam de pe mobilul meu si plateam long distance phone call era mai ieftin decat sa-l folosesc pe al lor. Deci asa ceva? Urat foarte urat! La majoritatea hotelurilor ai mic dejun inclus in pret, respectiv gratis, acolo NU aveai, nu serveai nimic, absolut nimic gratis! In prima zi am mers sa vizitam Biodome-ul si Jardin Botanique. Am luat un taxi de la hotel. Tiganul ne-a intrebat unde. Sotul a raspuns la Biodome intr-o frantuzeasca ireprosabila. Apoi tiganul a inceput sa vorbeasca in franceza. Evident ca nu il intelegeam deloc. Ceea ce m-a deranjat a fost faptul ca ne intreba pe noi care este adresa la Biodome. Si nu ca nu stia unde este, ci daca nu stiam ne mai ocolea un pic ceea ce oricum a facut din moment ce pentru 10 km am ajuns sa platim $30. Cum m-a scos din sarite i-am raspuns ca de ce ne tot intreaba care este adresa, ce nu stie ? Evident ca se prefacea ca NU vorbeste si nu intelege deloc engleza... Fiind ins ain "tara" lor nu am avut incotro. Drumul spre Biodome era dezgustator ... tot ce aducea a "european" era mizeria si grafiti-ul de pe pereti. Initial mi s-a parut foarte urat. Biodom-ul era frumos, insa ma asteptam la mai mult .. poate la mai multe animale... Ce ma impresionat foarte tare a fost Jardin Botanique... Au construit un "mic" oras chinezesc. Era foarte autentic de la case, la lac, la nuferi, la pomi si cum era tarziu razele soarelui picau extraordinar de frumos peste case, iar pozele au iesit super frumoase... Dupa ce am platit amenda taximetristului ne-am hotarat ca suntem copii destepti si ca putem invata sa mergem cu metroul. Cu metroul mi s-a parut foarte fun, insa din nou s-a putut observa cat de vechi este si cat peste se afla Toronto. Impresionant era insa ca era foarte adanc sapat, astfel incat a fost nevoie sa urcam de trei ori cu escalader, iar ceiling-ul era foarte inalt. Seara lesinati de foame ne-am dus la un bar pe langa hotel sa mancam niste fast food si anume pui si cartofi cu salata. Ratata de acolo a ars-o cu parul in ochi, astefl incat ne-a adus mancarea fara salata. O chem si ii spun ca nu e completa farfuria si ca lipseste salata din ce am comandat. Imi pune mana pa spate si imi raspunde ca nu mai au salata ! Deci WTF ???? De ce nu mi-ai spus asta inainte sa comand ca nu ai ce vreau eu sa mananc! Foarte urat service, iar mancarea nici nu a fost asa de buna ... Trecem cu vederea ca doar nu o sa ii las sa-mi strice concediul, nu ? A doua zi ne-am inceput ziua foarte frumos si foarte relaxant pierzand vreo ora la piscina unde ne-am balacit si ne-am si bronzat. Apoi am pornit la drum. Am vizitat si parcurs Sainte-Catherine, era foarte frumos si intr-adevar european. Adica cladiri lipite una de alta, baruri, restaurante, terase peste tot. Frumos frumos ... Foarte impresionant este si Underground City-ul lor, ce este de fapt un imens complex subteran cu magazine de tot felul, un mall underground practic ... insa de acolo se ia si metroul si trenul.... si se intinde pe cativa zeci de kilometri. Mi-a placut pentru ca mi s-a parut interesant, mai ales pe timp de vara ca ai A/C si daca vrei sa mananci gasesti food court daca vrei sa mergi la baie poti merge ... alte conditii, conditii. Iar iarna este la fel de bine pentru ca in loc sa umblii prin frig, zapada, mergi pe subteran la caldura, la uscat, deci foarte smart din partea lor... Oricum nu aveau pe unde sa se intinda din moment ce deasupra era Old Montreal cu cladiri vechi, dar traditionale, care trebuiau pastrate. Am fost sa vizitam biserica Notre Dame, ce mi s-a parut superba .... foarte detaliata, foarte frumoasa. Insa la fel ca si sotul meu ma gandesc ca o asemenea capodopera a avut nevoie de sacrificiul lui "Manole" respectiv aveau nevoie de bani, de foarte multi bani pentru a o construii ... bani luati de la oameni simpli, oameni saraci ce erau incapabili sa se hraneasca pe ei si care trebuiau sa plateasca "tribut" bisericii. Asta nu mi se pare deloc corect. Deci oricat de frumoasa este mi se pare ca este "patata" cu sange/ sacrificii multe ... Mi-a placut ca sunt multe fantani, multe terase, multi oameni ce cantau pe strazi, aglomeratie mare, frumos .... In Toronto vezi oameni ce se duc undeva sau pleaca de undeva, dar nu-i vezi stand la terase sau plimbandu-se pe strada doar asa ... A treia zi ne-am indreptat spre Quebec City si cum GPS de Canada NU se potriveste cu Quebec-ul am avut ocazia deosebita sa o luam aiurea de cateva ori. Cand am plecat spre Quebec am mers 10 km in directia apusa ce ne-a costat aproximativ o ora din timp, pentru ca evident acele 10 km erau blocate. Acolo am avut deosebita placere sa observ ca Quebecosii NUUU suporta pe cei din Ontario. Vroiam sa o iau pe banda de emergency unde era cacalau loc,insa parca vorbiti cei din fata mea cu cei din spatele mele NU ma lasau sa trec. Cand ma inclinam sa ma bag pe banda de emergency ala din fata iesea sa ma blocheze, iar ala din spatele meu inainta pe banda mea astfel incat sa numai pot revenii pe banda mea :)) Toata faza asta a fost super retardata ! Am impartit semnul pacii la toti si mai faceam si chestii de a dracu, cum ar fi chiar daca coloana de masini se misca eu stateam pe loc si enjoy-am spumele ce le facea cel din spatele meu in BMW decapotabil smecher ce era el ... De parca asta nu ar fi fost de ajuns tot in drum spre Quebec era sa fac un accident de toata frumusetea. O blonda imbecila si chiora la 130 km/h fara sa aibe vreo masina in fata sa gandit sa schimbe banda, banda unde ma aflam eu. Nu zic ca sunt perfecta, desii SUNT perfecta la volan, insa cand mi s-a intamplat sa nu vad bine cand schimbam banda am revenit pe a mea fara sa pun in pericol persoana fara vina ce mergea pe banda lui. In schimb ratata asta NU a facut la fel ... intr-o secunda m-am gandit ca cretina p... nu o sa revina pe banda ei asa ca am pus frana ..si frana la 130 va puteti imagina ce a urmat, nu? Dupa ce am echilibrat masina m-a apucat niste nervi si am rostit cuvinte neortodoxe apoi am intrat in ROSU, ceea ce a insemnat ca am mers cu 150km/h ca sa o ajung pe dobitoaca(deorece sa nu credeti ca s-a oprit aia din mers sau sa vada daca suntem ok ceva, NUUUU fara jena a mers mai departe) apoi conducand in paralel cu ea m-am apropiat brusc de ea ca sa-i dau senzatia ce mi-a dat-o ea mai devreme mie, apoi i-am taiat calea, apoi la 130 am pus frana brusca .... intr-un cuvant am terorizat-o pentru cateva minute. Ratata a schimbat banda crezand ca scapa de mine, doar ca eu din nou i-am taiat calea fara sa semnalizez nimic si m-am pus din nou in fata ei .. ratata a inceput sa mearga mai incet apoi si eu i-am dat viteza de nervi si sa NU o mai vad ca imi venea sa intru in ea, numai ca masina mea este o doamna si nu face nasoale de astea:)) Hotelul Monte Cristo de la Quebec era la mama naibii, ceea ce a creat pentru cateva secunde tensiuni, insa cand am ajuns intr-un final in centrul vechi al orasului a meritat. Superb! Un Monte Carlo mai putin luxos, o bucatica de Italia sau Franta s-a putut observa acolo, peisajul era superb, atmosfera de vis, relaxare printre turisti si aer curat .... superb ! Recomand la toata lumea sa vada Quebec City. Problema este franceza, evident toata lumea toata lumea vorbea franceza, insa e ok pentru cateva zile, poti trece peste! Noi am trecut cu un sincer :English please! si cu o privire de cutu nevinovat :)) A doua zi am vizitat biserica Sf. Anne si ea frumoasa evident, insa NU se compara cu Notre Dame ca si arhitectura, constructie ... Apoi am ajuns sa vizitam Canionul ce era superb. Insa nu ne-am putut bucura prea tare ca a venit o furtuna ce suna a nasoale .. si cum ne-am uitat la prea multe filme hororo ne gandeam ca nu ar fi deloc placut sa fim prinsi in padure in asemenea conditii. Asa ca iute iute ne-am tras in poze, am admirat peisajul si cum sotul e mereu pregatit ne-am adapostit sub o umbrela si am ajuns safe de unde am plecat in urma cu o ora ... Planul era sa ne plimbam cu vaporasul, dar pe care l-am pierdut pe ultimul, asa ca vroiam sa mergem la un film. Cand am ajuns acolo am vazut reclama la un film si am mai vazut ca scria in frumoasa limba franceza, limba pe care noi nu o stapanim asa ca deprimati si suparati ne-am intors in centru. Unde a inceput ploaia ...la adapost am ascultat cateva melodii in franceza evident, insa foarte frumoase. Genul era jazz, drum&base superb!!! Am mai observat cum foarte multa lume se bucura de concert in aer liber si nu le pasa deloc ca ploua, mai mult foarte multe persoane de peste 50 de ani dansau si se simteau foarte bine. A fost o incantare. Ne-am rasfatat cu o inghetata si ne-am dus la hotel. Cum nu am gasit nici un supermarket in zona am fost nevoiti din nou sa mancam de la Mc Donalds, pentru ca la restaurant sau sa comanzi la hotel stabilisem ca este foarte scump. Desii a plouat afara era foarte cald si am facut baie in piscina hotelului in aer liber pe la 7 seara .. a fost minunat sa te balacesti ...si cand te gandesti ca unii au piscina acasa, MINUNAT !!!! Si uite asa a trecut si concediul ...
Mi-a placut si Montreal si Quebec City. Vreau sa ma mut acolo ? NU, niciodata ever ever! Se conduce foarte european, iar infrastructura este varza. Foarte multe gropi pe autostrada, ceea ce in Ontario NU vezi, NU vezi nici cale ferata pe austrada sau semafoare la autostrada... insa in Quebec la gasesti. Totodata strada se transforma in autostrada fara s aintrii de fapt pe una .. este ciudat. In Toronto este foarte simplu, frumos si mult mai curat, ... Ei bine si Toronto are zone nasoale insa, eu prefer aici decat acolo. Ajung sa cred ca asta este Canada, Toronto, Vancouver, Montreal si cam atata ...
Urmatorul concediu sper sa fie in alta tara, la soare, la ocean, intr-un loc de vis ...
Numai bine, voie buna, ma inchin....
Plecarea a avut loc intr-o joi dimineata cu destinatia Montreal respectiv 500 km de condus. Inarmati cu RedBull si apa am pornit la drum. Drumul este foarte lung, dar daca iti place sa conduci si apreciezi highway-ul observi ca timpul trece destul de repede, mai ales cand mai asculti o muzica buna sau vorbesti. Momentul in care am intrat in zona Quebec era foarte usor de identificat de la pancardele dubioase de pe marginea drumului, DAR si de la gropile imense si dese ce se gaseau pe drum. Cand am ajuns la Hotel Espresso am avut parte de un soc. Pe noapte era $130 cu taxe si credeam ca si parcarea era inclusa in pret... SURPRIZE SURPRIZE CU ANDREEA MARIN ... NU ERA inclusa in pret si uite asa ne-au luat inca $20/ noapte cu jecmaneala. Deci camera si parcarea pe noapte era 150$. Plina de nervi si obosita de pe drum mi-am aratat revolta fata de jegmaneala de care dau dovada. "Managerul" mi-a explicat ca este un pret bun pentru parcare deoarece ma aflu in Downtown si parcarea este scumpa! Ma uit la el cu o greata ce poate a si observat-o ... apoi ca sa ma "calmeze" imi ofera un espresso. La care eu ma uit la el si ii explic ca sunt destul de nervoasa si ca functionez pe redbull si NU am nevoie de un espresso acuma. Camera de la hotel era ok, destul de mare si curata. Ceea ce nu am inteles insa era ca avea 2 paturi si noi am rezervat un pat nu camera cu pat dublu. Foarte tare era faptul ca aveai telefon fix in camera, DAR care te costa $1/minut sa il folosesti. Oriunde mergi la hotel pentru a suna in oras este gratis, insa acolo costa 1$ deci daca sunam de pe mobilul meu si plateam long distance phone call era mai ieftin decat sa-l folosesc pe al lor. Deci asa ceva? Urat foarte urat! La majoritatea hotelurilor ai mic dejun inclus in pret, respectiv gratis, acolo NU aveai, nu serveai nimic, absolut nimic gratis! In prima zi am mers sa vizitam Biodome-ul si Jardin Botanique. Am luat un taxi de la hotel. Tiganul ne-a intrebat unde. Sotul a raspuns la Biodome intr-o frantuzeasca ireprosabila. Apoi tiganul a inceput sa vorbeasca in franceza. Evident ca nu il intelegeam deloc. Ceea ce m-a deranjat a fost faptul ca ne intreba pe noi care este adresa la Biodome. Si nu ca nu stia unde este, ci daca nu stiam ne mai ocolea un pic ceea ce oricum a facut din moment ce pentru 10 km am ajuns sa platim $30. Cum m-a scos din sarite i-am raspuns ca de ce ne tot intreaba care este adresa, ce nu stie ? Evident ca se prefacea ca NU vorbeste si nu intelege deloc engleza... Fiind ins ain "tara" lor nu am avut incotro. Drumul spre Biodome era dezgustator ... tot ce aducea a "european" era mizeria si grafiti-ul de pe pereti. Initial mi s-a parut foarte urat. Biodom-ul era frumos, insa ma asteptam la mai mult .. poate la mai multe animale... Ce ma impresionat foarte tare a fost Jardin Botanique... Au construit un "mic" oras chinezesc. Era foarte autentic de la case, la lac, la nuferi, la pomi si cum era tarziu razele soarelui picau extraordinar de frumos peste case, iar pozele au iesit super frumoase... Dupa ce am platit amenda taximetristului ne-am hotarat ca suntem copii destepti si ca putem invata sa mergem cu metroul. Cu metroul mi s-a parut foarte fun, insa din nou s-a putut observa cat de vechi este si cat peste se afla Toronto. Impresionant era insa ca era foarte adanc sapat, astfel incat a fost nevoie sa urcam de trei ori cu escalader, iar ceiling-ul era foarte inalt. Seara lesinati de foame ne-am dus la un bar pe langa hotel sa mancam niste fast food si anume pui si cartofi cu salata. Ratata de acolo a ars-o cu parul in ochi, astefl incat ne-a adus mancarea fara salata. O chem si ii spun ca nu e completa farfuria si ca lipseste salata din ce am comandat. Imi pune mana pa spate si imi raspunde ca nu mai au salata ! Deci WTF ???? De ce nu mi-ai spus asta inainte sa comand ca nu ai ce vreau eu sa mananc! Foarte urat service, iar mancarea nici nu a fost asa de buna ... Trecem cu vederea ca doar nu o sa ii las sa-mi strice concediul, nu ? A doua zi ne-am inceput ziua foarte frumos si foarte relaxant pierzand vreo ora la piscina unde ne-am balacit si ne-am si bronzat. Apoi am pornit la drum. Am vizitat si parcurs Sainte-Catherine, era foarte frumos si intr-adevar european. Adica cladiri lipite una de alta, baruri, restaurante, terase peste tot. Frumos frumos ... Foarte impresionant este si Underground City-ul lor, ce este de fapt un imens complex subteran cu magazine de tot felul, un mall underground practic ... insa de acolo se ia si metroul si trenul.... si se intinde pe cativa zeci de kilometri. Mi-a placut pentru ca mi s-a parut interesant, mai ales pe timp de vara ca ai A/C si daca vrei sa mananci gasesti food court daca vrei sa mergi la baie poti merge ... alte conditii, conditii. Iar iarna este la fel de bine pentru ca in loc sa umblii prin frig, zapada, mergi pe subteran la caldura, la uscat, deci foarte smart din partea lor... Oricum nu aveau pe unde sa se intinda din moment ce deasupra era Old Montreal cu cladiri vechi, dar traditionale, care trebuiau pastrate. Am fost sa vizitam biserica Notre Dame, ce mi s-a parut superba .... foarte detaliata, foarte frumoasa. Insa la fel ca si sotul meu ma gandesc ca o asemenea capodopera a avut nevoie de sacrificiul lui "Manole" respectiv aveau nevoie de bani, de foarte multi bani pentru a o construii ... bani luati de la oameni simpli, oameni saraci ce erau incapabili sa se hraneasca pe ei si care trebuiau sa plateasca "tribut" bisericii. Asta nu mi se pare deloc corect. Deci oricat de frumoasa este mi se pare ca este "patata" cu sange/ sacrificii multe ... Mi-a placut ca sunt multe fantani, multe terase, multi oameni ce cantau pe strazi, aglomeratie mare, frumos .... In Toronto vezi oameni ce se duc undeva sau pleaca de undeva, dar nu-i vezi stand la terase sau plimbandu-se pe strada doar asa ... A treia zi ne-am indreptat spre Quebec City si cum GPS de Canada NU se potriveste cu Quebec-ul am avut ocazia deosebita sa o luam aiurea de cateva ori. Cand am plecat spre Quebec am mers 10 km in directia apusa ce ne-a costat aproximativ o ora din timp, pentru ca evident acele 10 km erau blocate. Acolo am avut deosebita placere sa observ ca Quebecosii NUUU suporta pe cei din Ontario. Vroiam sa o iau pe banda de emergency unde era cacalau loc,insa parca vorbiti cei din fata mea cu cei din spatele mele NU ma lasau sa trec. Cand ma inclinam sa ma bag pe banda de emergency ala din fata iesea sa ma blocheze, iar ala din spatele meu inainta pe banda mea astfel incat sa numai pot revenii pe banda mea :)) Toata faza asta a fost super retardata ! Am impartit semnul pacii la toti si mai faceam si chestii de a dracu, cum ar fi chiar daca coloana de masini se misca eu stateam pe loc si enjoy-am spumele ce le facea cel din spatele meu in BMW decapotabil smecher ce era el ... De parca asta nu ar fi fost de ajuns tot in drum spre Quebec era sa fac un accident de toata frumusetea. O blonda imbecila si chiora la 130 km/h fara sa aibe vreo masina in fata sa gandit sa schimbe banda, banda unde ma aflam eu. Nu zic ca sunt perfecta, desii SUNT perfecta la volan, insa cand mi s-a intamplat sa nu vad bine cand schimbam banda am revenit pe a mea fara sa pun in pericol persoana fara vina ce mergea pe banda lui. In schimb ratata asta NU a facut la fel ... intr-o secunda m-am gandit ca cretina p... nu o sa revina pe banda ei asa ca am pus frana ..si frana la 130 va puteti imagina ce a urmat, nu? Dupa ce am echilibrat masina m-a apucat niste nervi si am rostit cuvinte neortodoxe apoi am intrat in ROSU, ceea ce a insemnat ca am mers cu 150km/h ca sa o ajung pe dobitoaca(deorece sa nu credeti ca s-a oprit aia din mers sau sa vada daca suntem ok ceva, NUUUU fara jena a mers mai departe) apoi conducand in paralel cu ea m-am apropiat brusc de ea ca sa-i dau senzatia ce mi-a dat-o ea mai devreme mie, apoi i-am taiat calea, apoi la 130 am pus frana brusca .... intr-un cuvant am terorizat-o pentru cateva minute. Ratata a schimbat banda crezand ca scapa de mine, doar ca eu din nou i-am taiat calea fara sa semnalizez nimic si m-am pus din nou in fata ei .. ratata a inceput sa mearga mai incet apoi si eu i-am dat viteza de nervi si sa NU o mai vad ca imi venea sa intru in ea, numai ca masina mea este o doamna si nu face nasoale de astea:)) Hotelul Monte Cristo de la Quebec era la mama naibii, ceea ce a creat pentru cateva secunde tensiuni, insa cand am ajuns intr-un final in centrul vechi al orasului a meritat. Superb! Un Monte Carlo mai putin luxos, o bucatica de Italia sau Franta s-a putut observa acolo, peisajul era superb, atmosfera de vis, relaxare printre turisti si aer curat .... superb ! Recomand la toata lumea sa vada Quebec City. Problema este franceza, evident toata lumea toata lumea vorbea franceza, insa e ok pentru cateva zile, poti trece peste! Noi am trecut cu un sincer :English please! si cu o privire de cutu nevinovat :)) A doua zi am vizitat biserica Sf. Anne si ea frumoasa evident, insa NU se compara cu Notre Dame ca si arhitectura, constructie ... Apoi am ajuns sa vizitam Canionul ce era superb. Insa nu ne-am putut bucura prea tare ca a venit o furtuna ce suna a nasoale .. si cum ne-am uitat la prea multe filme hororo ne gandeam ca nu ar fi deloc placut sa fim prinsi in padure in asemenea conditii. Asa ca iute iute ne-am tras in poze, am admirat peisajul si cum sotul e mereu pregatit ne-am adapostit sub o umbrela si am ajuns safe de unde am plecat in urma cu o ora ... Planul era sa ne plimbam cu vaporasul, dar pe care l-am pierdut pe ultimul, asa ca vroiam sa mergem la un film. Cand am ajuns acolo am vazut reclama la un film si am mai vazut ca scria in frumoasa limba franceza, limba pe care noi nu o stapanim asa ca deprimati si suparati ne-am intors in centru. Unde a inceput ploaia ...la adapost am ascultat cateva melodii in franceza evident, insa foarte frumoase. Genul era jazz, drum&base superb!!! Am mai observat cum foarte multa lume se bucura de concert in aer liber si nu le pasa deloc ca ploua, mai mult foarte multe persoane de peste 50 de ani dansau si se simteau foarte bine. A fost o incantare. Ne-am rasfatat cu o inghetata si ne-am dus la hotel. Cum nu am gasit nici un supermarket in zona am fost nevoiti din nou sa mancam de la Mc Donalds, pentru ca la restaurant sau sa comanzi la hotel stabilisem ca este foarte scump. Desii a plouat afara era foarte cald si am facut baie in piscina hotelului in aer liber pe la 7 seara .. a fost minunat sa te balacesti ...si cand te gandesti ca unii au piscina acasa, MINUNAT !!!! Si uite asa a trecut si concediul ...
Mi-a placut si Montreal si Quebec City. Vreau sa ma mut acolo ? NU, niciodata ever ever! Se conduce foarte european, iar infrastructura este varza. Foarte multe gropi pe autostrada, ceea ce in Ontario NU vezi, NU vezi nici cale ferata pe austrada sau semafoare la autostrada... insa in Quebec la gasesti. Totodata strada se transforma in autostrada fara s aintrii de fapt pe una .. este ciudat. In Toronto este foarte simplu, frumos si mult mai curat, ... Ei bine si Toronto are zone nasoale insa, eu prefer aici decat acolo. Ajung sa cred ca asta este Canada, Toronto, Vancouver, Montreal si cam atata ...
Urmatorul concediu sper sa fie in alta tara, la soare, la ocean, intr-un loc de vis ...
Numai bine, voie buna, ma inchin....
Friday, July 15, 2011
La Multiiiiii ANIIIIIIIIIIIIII !!!!!!!!!!!
Azi de ziua ta vreau sa-ti spun un calduros sau mai bine spus un racoros La Multi Ani. Te iubesc mult de tot si te consider viata mea. Te iubesc mult de tot si iti doresc tot binele din lume si inca o suta de ani alaturi de mine! Te iubesc viata mea! A ta sotie pentru totdeauna!
Saturday, July 9, 2011
Mandria de a fi roman!
Salutare la toata lumea ... vreau sa va spun ca eu personal am momente rare cand ma simt mandra ca sunt de nationalitate romana. Sunt convinsa ca nu toata lumea este de acord cu mine dar, Romania NU a facut mare lucru pentru nici unul dintre noi. Parerea mea personala si proprie :)) Insa lasand gluma la o parte, se poate oberva prin un studiu personal cu privinta la generatile trecute, prezente si viitoare.
Bunicii mei au fost saraci lipiti. Fiecare a muncit la viata lui foarte mult ca sa traiasca decent. Cu totii ne amintim aprozarele aproape goale cu doar cateva produse pe rafturi... Ei spun ca era bine pe vremea aceea, pentru ca Ceasca ii "obliga" sa munceasca, le dadea casa / apartament si daca munceau mult aveau de toate, evident in limita posibilitatilor de atunci. Dupa vreo 15 ani de munca se bagau la o Dacie si si-au vazut visul implinit! Generatia parintilor mei era FOARTE tragica, cel putin asa o vad eu ca si copilul lor. Singura chestie cat de cat ok era ca primeau ajutoare de la Ceasca pentru casa, masina. Statul "ajuta" pe proaspetii casatoriti, familile la inceput. Insa tinerii din societatea de atuncia aveau multe frustrari, multe probleme TABU, ce erau tinute in "umbra". Tatal meu mi-a spus ca a strans cateva luni bani pentru o pereche de blugi, pe atunci find o smecherie sa ai blugi, deoarece toata lumea umbla cu pantaloni de stofa, de costum. Bunica mea era "part time" croitoreasa asa ca tatal meu si fratelu lui isi confectionau hainele acasa. de cumparat cumparai doar material. Chiar si asa aveai nevoie de PILE ca sa prinzi o pereche de blugi. De fapt pe vremea lui Ceasca aveai nevoie de PILE pentru absolut orice daca vroiai sa ai mai mult ca si omul de langa tine. Daca cunosteai pe cineva ce lucra in comert aveai parte de lapte, carne, cioco, banane, altfel daca te duceai ca omul de rand cumparai cacat, rafturi goale, prafuite si de lume uitate ... Si acuma parintii mei isi amintesc ce greu le era cu noi, sa spele carpele acelea ce acuma sunt inlocuite cu pampers, plus ca NU aveai caldura, iar casa era numai sarme pentru a usca hainele.... In bucatarie aveai deobicei sarme pentru uscat rufe si dadeai drumul la aragaz sau le puneai pe calorifere ..ce vremuri! Cel mai fericit mi-am vazut tatal, dupa revolutie cand si-a permis sa cumpere primul tv color .... Ati mai vazut un om de 30 de ani sarind si urland de fericire ca are Tv color si satelit ?!??!!??! Acea imagine NU o sa o uit niciodata .... Sau cand si-au luat masina de spalat, sau trabantul, .... insa la ce varsta?! Acuma ai de toate si unii isi permit mult mai multe decat in acele vremuri, insa cateodata nu te bucuri de "evolutie"
Dupa cum am spus bunicii NU au avut parte de jucarii sau de copilarie, ei munceau cot la cot cu parintii lor... Parintii nostri la fel trebuiau sa ajute in casa foarte mult, sa munceasca chiar de mici, mama mea munceste de la 16 ani, ... La 20 de ani te casatoreai, faceai copii si trebuia sa muncesti sa traiesti ... Parintii mei s-au chinuit foarte mult si ne-au oferit tot ce aveam nevoie... NU am fost bogati, nu am fost rasfatati, iar educatia ce ne-au dat-o poate are legatura si cu vremurile in care am crescut ... trebuia sa te ajuti, nu isi permitea nimeni sa isi rasfete copii la ideea de a ii tine in conditii de puff ... Pentr noi, tata s-a dus la munca in Bulgaria, in Germania si desii ne bucuram la cadouri, la jucarii, cioco, il vroiam mai degraba langa noi decat sa fie absent, iar cadourile nu au tinut loc de parinte pentru prea mult timp... Tata a facut si greva foamei impreuna cu alti zeci de oameni de la fabrica, pentru salarii mai mari, pentru conditii mai bune ...
Apoi ajungem la generatia mea, a noastra tuturor, a momentului prezent ... Cum arata Romania in 2011 ?! Ce posibilitati exista in aceste clipe in aceasta tara? Atat de multe incat toata generatia muncitoare, generatia tanara pleaca ... Decizia de a pleca imi apartine, insa NU pot uita o tara care intr-un fel sau altul m-a "obligat" sa plec de langa parinti ca sa pot sa ma ajut, sa traiesc, sa pot sa-i ajut pe parinti cand acestia o sa aibe nevoie. DA, Ceasca NU mai este, DA "comunismul" NU mai este, insa ce traim in momentuld e fata ? Ce genertaie suntem noi ? Parintii nostrii au luptat pentru libertate, au murit oameni pentru ca s-a vrut o schimbare ... astea toate pentru ce? Eu NUUUUU simt nici o imbunatatire, mai mult simt ca totul a fost in zadar pe de-o parte ... Iluzia libertatii este doar o iluzie ... Romania NU a facut nimic pentru mine, pentru generatia mea, pentru viitorul meu , ... MAI mult a distrus tot ce au facut parintii nostrii pentru noi. Romania de AZI este doar o epava, plina de datorii pentru generatia noastra si pentru generatia ce va urma!
Mi-a fost foarte greu sa plec de acasa, de langa familia mea, poate pentru ca suntem foarte apropiati si ne iubim mult ... insa, decizia de a pleca din tara mi-a venit foarte usor! Mai mult, NU am regrete ca am plecat pentru ca NU am de ce sa am. Romania nu a facut nimic pentru mine, nu mi-a oferit nimic pentru care sa nu fi platit deja de cel putin 3ori. Sincer mi se pare normal sa am curent in casa, sa am canalizare in casa, sa am tv, sa am masina de spalat, calcator, masina, apartament si sa am frigiderul plin de mancare, pentru ca traiesc in 2011 si aceste lucruri ar trebuii sa fie normale NU lux !!! Insa in Romania multe dintre acestea sunt un lux .... si NU, NU ESTE NORMAL SA FIE ASA. Romanii au multe complexe, multe frustrai, multe sechele, pentru ca daca nu ai avut niciodata cand vezi ca iti permiti faci abuzuri, intr-un fel sau altul. Noi acasa am avut la un momendat 5 TV, crede-ti ca aveam nevoie ? Eu cand am ajuns in Canada am avut frigiderul plin cateva luni si orice am vrut sa mananc mi-am cumparat, asta ca imi permit acuma! Imi permit si masina si pentru ca imi permit de 2 ani de zile NU mai ies din "casa" decat in masina, iar mijloacele de transport in comun imi dau stres !
Consider ca fiecare dintre noi incearca sa se adapteze la situatiile ce le traim, fie ca traim in Romania, in Canada sau in alte parti... Multi regreta ca au plecat de acasa, altii nu regreta, altii nu au incotro, insa eu cred ca cei care au plecat de nevoie au o oarecare "ura" fata de tara, fata de politicienii ce au adus tara unde au adus-o si pana la gata fata de noi insine ca NU "ne-am sacrificat" ramanand acasa si incercand sa construim, sa reconstruim ce a mai ramas din tara ...
Eu ma incadrez in aceia care urasc tara pentru ca "m-a obligat" sa plec ca sa pot sa traiesc decent in alta tara, deoarece Romania nu este capabila sa imi creeze conditii decente de care fiecare om are nevoie.
Azi, Lucian Bute, m-a facut sa ma simt mandra ca sunt romanca, deoarece nu numai ca el este un castigator, dar este un supravietuitor! El este dovada vie ca unii au ghinionul sa se nasca in locul nepotrivit, insa cu multa munca, devotament reusesc sa se afirme si sa reuseasca, evident in alta tara ... Tara NU a facut nimic pentru Bute, pentru Nadia Comaneci sau pentru oricare alti sportivi, INSA asta nu ii impiedica sa se mandreasca ca si cand ar avea vreun merit. Este o jignire, o flegma in fata, comportamentul lui Elena Udrea sau a celorlalti care considera ca ei au un merit in performanta sportivilor romani! Bute a reusit in Montreal, in Canada, Romania nu a facut nimic pentru el decat sa-l impinga spre o alta tara ... in alta tara unde se poate muncii, unde se poate face performanta datorita condiitilor in primul rand! Lucian Bute a incercat de ani de zile sa i se acorde onoarea sa lupte in tara lui, insa in Romania nu erau conditii. Credeti ca acuma, in 2011 au fost? Dar macar au fost in stare sa organizeze si sa se desfasoare acest meci pana la urma!
Azi, 9 iulie 2011, trei romani au boxat in Bucuresti, si au castigat prin K.O. Felicitari lui Lucian Bute, Viorel Simion si lui Bogdan Dinu pentru performanta si pentru ca au reusit sa-mi trezeasca bucuria in suflet de roman mandru!
Cu aceasta ocazie le multumesc si inca odata felicitari pentru ca merita !!!
Bunicii mei au fost saraci lipiti. Fiecare a muncit la viata lui foarte mult ca sa traiasca decent. Cu totii ne amintim aprozarele aproape goale cu doar cateva produse pe rafturi... Ei spun ca era bine pe vremea aceea, pentru ca Ceasca ii "obliga" sa munceasca, le dadea casa / apartament si daca munceau mult aveau de toate, evident in limita posibilitatilor de atunci. Dupa vreo 15 ani de munca se bagau la o Dacie si si-au vazut visul implinit! Generatia parintilor mei era FOARTE tragica, cel putin asa o vad eu ca si copilul lor. Singura chestie cat de cat ok era ca primeau ajutoare de la Ceasca pentru casa, masina. Statul "ajuta" pe proaspetii casatoriti, familile la inceput. Insa tinerii din societatea de atuncia aveau multe frustrari, multe probleme TABU, ce erau tinute in "umbra". Tatal meu mi-a spus ca a strans cateva luni bani pentru o pereche de blugi, pe atunci find o smecherie sa ai blugi, deoarece toata lumea umbla cu pantaloni de stofa, de costum. Bunica mea era "part time" croitoreasa asa ca tatal meu si fratelu lui isi confectionau hainele acasa. de cumparat cumparai doar material. Chiar si asa aveai nevoie de PILE ca sa prinzi o pereche de blugi. De fapt pe vremea lui Ceasca aveai nevoie de PILE pentru absolut orice daca vroiai sa ai mai mult ca si omul de langa tine. Daca cunosteai pe cineva ce lucra in comert aveai parte de lapte, carne, cioco, banane, altfel daca te duceai ca omul de rand cumparai cacat, rafturi goale, prafuite si de lume uitate ... Si acuma parintii mei isi amintesc ce greu le era cu noi, sa spele carpele acelea ce acuma sunt inlocuite cu pampers, plus ca NU aveai caldura, iar casa era numai sarme pentru a usca hainele.... In bucatarie aveai deobicei sarme pentru uscat rufe si dadeai drumul la aragaz sau le puneai pe calorifere ..ce vremuri! Cel mai fericit mi-am vazut tatal, dupa revolutie cand si-a permis sa cumpere primul tv color .... Ati mai vazut un om de 30 de ani sarind si urland de fericire ca are Tv color si satelit ?!??!!??! Acea imagine NU o sa o uit niciodata .... Sau cand si-au luat masina de spalat, sau trabantul, .... insa la ce varsta?! Acuma ai de toate si unii isi permit mult mai multe decat in acele vremuri, insa cateodata nu te bucuri de "evolutie"
Dupa cum am spus bunicii NU au avut parte de jucarii sau de copilarie, ei munceau cot la cot cu parintii lor... Parintii nostri la fel trebuiau sa ajute in casa foarte mult, sa munceasca chiar de mici, mama mea munceste de la 16 ani, ... La 20 de ani te casatoreai, faceai copii si trebuia sa muncesti sa traiesti ... Parintii mei s-au chinuit foarte mult si ne-au oferit tot ce aveam nevoie... NU am fost bogati, nu am fost rasfatati, iar educatia ce ne-au dat-o poate are legatura si cu vremurile in care am crescut ... trebuia sa te ajuti, nu isi permitea nimeni sa isi rasfete copii la ideea de a ii tine in conditii de puff ... Pentr noi, tata s-a dus la munca in Bulgaria, in Germania si desii ne bucuram la cadouri, la jucarii, cioco, il vroiam mai degraba langa noi decat sa fie absent, iar cadourile nu au tinut loc de parinte pentru prea mult timp... Tata a facut si greva foamei impreuna cu alti zeci de oameni de la fabrica, pentru salarii mai mari, pentru conditii mai bune ...
Apoi ajungem la generatia mea, a noastra tuturor, a momentului prezent ... Cum arata Romania in 2011 ?! Ce posibilitati exista in aceste clipe in aceasta tara? Atat de multe incat toata generatia muncitoare, generatia tanara pleaca ... Decizia de a pleca imi apartine, insa NU pot uita o tara care intr-un fel sau altul m-a "obligat" sa plec de langa parinti ca sa pot sa ma ajut, sa traiesc, sa pot sa-i ajut pe parinti cand acestia o sa aibe nevoie. DA, Ceasca NU mai este, DA "comunismul" NU mai este, insa ce traim in momentuld e fata ? Ce genertaie suntem noi ? Parintii nostrii au luptat pentru libertate, au murit oameni pentru ca s-a vrut o schimbare ... astea toate pentru ce? Eu NUUUUU simt nici o imbunatatire, mai mult simt ca totul a fost in zadar pe de-o parte ... Iluzia libertatii este doar o iluzie ... Romania NU a facut nimic pentru mine, pentru generatia mea, pentru viitorul meu , ... MAI mult a distrus tot ce au facut parintii nostrii pentru noi. Romania de AZI este doar o epava, plina de datorii pentru generatia noastra si pentru generatia ce va urma!
Mi-a fost foarte greu sa plec de acasa, de langa familia mea, poate pentru ca suntem foarte apropiati si ne iubim mult ... insa, decizia de a pleca din tara mi-a venit foarte usor! Mai mult, NU am regrete ca am plecat pentru ca NU am de ce sa am. Romania nu a facut nimic pentru mine, nu mi-a oferit nimic pentru care sa nu fi platit deja de cel putin 3ori. Sincer mi se pare normal sa am curent in casa, sa am canalizare in casa, sa am tv, sa am masina de spalat, calcator, masina, apartament si sa am frigiderul plin de mancare, pentru ca traiesc in 2011 si aceste lucruri ar trebuii sa fie normale NU lux !!! Insa in Romania multe dintre acestea sunt un lux .... si NU, NU ESTE NORMAL SA FIE ASA. Romanii au multe complexe, multe frustrai, multe sechele, pentru ca daca nu ai avut niciodata cand vezi ca iti permiti faci abuzuri, intr-un fel sau altul. Noi acasa am avut la un momendat 5 TV, crede-ti ca aveam nevoie ? Eu cand am ajuns in Canada am avut frigiderul plin cateva luni si orice am vrut sa mananc mi-am cumparat, asta ca imi permit acuma! Imi permit si masina si pentru ca imi permit de 2 ani de zile NU mai ies din "casa" decat in masina, iar mijloacele de transport in comun imi dau stres !
Consider ca fiecare dintre noi incearca sa se adapteze la situatiile ce le traim, fie ca traim in Romania, in Canada sau in alte parti... Multi regreta ca au plecat de acasa, altii nu regreta, altii nu au incotro, insa eu cred ca cei care au plecat de nevoie au o oarecare "ura" fata de tara, fata de politicienii ce au adus tara unde au adus-o si pana la gata fata de noi insine ca NU "ne-am sacrificat" ramanand acasa si incercand sa construim, sa reconstruim ce a mai ramas din tara ...
Eu ma incadrez in aceia care urasc tara pentru ca "m-a obligat" sa plec ca sa pot sa traiesc decent in alta tara, deoarece Romania nu este capabila sa imi creeze conditii decente de care fiecare om are nevoie.
Azi, Lucian Bute, m-a facut sa ma simt mandra ca sunt romanca, deoarece nu numai ca el este un castigator, dar este un supravietuitor! El este dovada vie ca unii au ghinionul sa se nasca in locul nepotrivit, insa cu multa munca, devotament reusesc sa se afirme si sa reuseasca, evident in alta tara ... Tara NU a facut nimic pentru Bute, pentru Nadia Comaneci sau pentru oricare alti sportivi, INSA asta nu ii impiedica sa se mandreasca ca si cand ar avea vreun merit. Este o jignire, o flegma in fata, comportamentul lui Elena Udrea sau a celorlalti care considera ca ei au un merit in performanta sportivilor romani! Bute a reusit in Montreal, in Canada, Romania nu a facut nimic pentru el decat sa-l impinga spre o alta tara ... in alta tara unde se poate muncii, unde se poate face performanta datorita condiitilor in primul rand! Lucian Bute a incercat de ani de zile sa i se acorde onoarea sa lupte in tara lui, insa in Romania nu erau conditii. Credeti ca acuma, in 2011 au fost? Dar macar au fost in stare sa organizeze si sa se desfasoare acest meci pana la urma!
Azi, 9 iulie 2011, trei romani au boxat in Bucuresti, si au castigat prin K.O. Felicitari lui Lucian Bute, Viorel Simion si lui Bogdan Dinu pentru performanta si pentru ca au reusit sa-mi trezeasca bucuria in suflet de roman mandru!
Cu aceasta ocazie le multumesc si inca odata felicitari pentru ca merita !!!
Wednesday, July 6, 2011
TUpeul !
Salutare .... ceva incredibil mi-a fost dat sa traiesc si vroiam sa va impartasesc de ieri evenimentul, dar la munca s-a belit treaba si am avut CaCalau de munca ...
Azi cu forte noi si valuri deocamdate linistite incep povestirea... O doamna iranianca pe la 55 de ani vine la mine si ma intreaba daca mai este superintendentul la munca. Ii explic ca NU mai este nimeni din staff si ca sunt singura aici. Apoi incepe sa imi spuna ca ea are nevoie de ajutor. Tin sa precizez ca pare putreda de bogata, dar singura mereu si evident MEREU, dar mereu in cautare de "sclavi" / ajutoare. De mai multe ori am ajutat-o si anume i-am carat eu chesti din parcare in apartament, ca mereu se nimerea sa vina dupamasa cand evident eu eram singura care o putea ajuta. Cand am ajutat-o am facut-o pentru ca sunt un om bun, NU pentru ca as fi obligata sau ca aceste datorii intra in fisa postului meu. Insa doamna, pe langa ca nu a inteles deloc ca am ajutat-o ca sunt eu un om bun, mai avea si pretentia sa o ajut mereu. Unii oameni cred ca daca au bani si isi permit sa cumpere un apartament sau isi permit rate la banca pentru un apartament cred ca cumpara tot staff-ul! Apoi Doamna ma intreaba daca sunt cleaneri inca aici. Ma uit la ea lung apoi ii spun ca tocmai ce i-am explicat ca eu sunt singura aici si ca restul, toti au plecat. Apoi se uita la mine cu "puppy eyes" si ma intreaba daca nu as putea sa o ajut eu. Mi-a fost clar din second doi cand am vazut-o ca are nevoie de ajutor, din nou, la aceeasi ora cand doar eu as putea sa o ajut, insa nesimtirea domanei urma sa ma socheze. Ma uit la ea lung ... si ii explic ca eu nu pot pleca pentru mai mult de 5 minute si ca nu intra in atributiile mele sa o ajut pe ea cu asemenea chestii personale. Din nou insista ca este ok si daca o ajut pentru 5 minute. Urasc oamenii ce se milogesc, ce NU cunosc definitia refuzului ... Las din nou de la mine si o intreb in ce consta mai exact implicarea mea si ce fel de ajutor are nevoie. Apoi imi explica ea ca a cumparat kitchen cabinets, ce in traducerea libera inseamna mobila de bucatarie! Deci ea are nevoie de mine sa le iau din masina ei si sa le pun pe un dolly si sa i le duc sus, pentru ca ea nu poate. Ma uit din nou luuuuung la ea si ii explic: imi pare rau dar asta va dura mai mult de 5 minute si inca odata vreau sa va spun ca NU este jobul meu, datoria mea sa va fac acest serviciu! Se uita socata la mine si incepe din nou pentru a sasea oara cred, ca am si pierdut numaratoarea ca ea are nevoie de ajutor acuma si NU stie ce sa faca. Pentru ca am inceput sa ma enervez si sa urasc milogeala asta si totodata tupeul ei ii explic pe un ton un pic mai dur, clar si ca sa inteleaga. Daca nu poti sa le cari singura si cum nimeni nu este aici sa te ajute, DESI NU este datoria femeii de servici sa iti care tie mobila in apartament si nici a superintendent-ului sa faca acest lucru. Ei te pot ajuta dupa programul de munca daca chiar vor si evident contra cost. Ce treaba are femeia de servici cu tine ??!?!?! Corect, NICI O TREABA !!!! Apoi vad ca face ochii mari si o banuiam ca a priceput, insa inainte sa trag aer in piept doamna incepe sa vorbeasca din nou ... Ok, am inteles ca nu mai este nimeni din staff ce m-ar putea ajuta, insa poti sa-mi faci o mica favoare si sa intrebi tu oameni, de preferinta barbati ca ei sunt mai puternici daca ma pot ajuta ? Baiiiiii frate, in momentul ala mi-am pierdut mintile! Ma uit la ea si o intreb: nu cred ca am inteles ce vroiai sa spui deci o sa mai repet eu inca odata si daca am inteles bine ma aprobi, ok ? OK, mi-a raspuns Doamna. Tu vrei sa opresc eu locatarii ce vin acasa de la munca sau pe vizitatorii lor si sa-i trimit la tine la apartament sa te ajute sa cari mobila de bucatarie? Fata domanei s-a luminat dintr-o data si mi-a raspuns DA, asta vreau! Crezi ca ai putea sa faci asta, imi spune doamna. Ma uit la ea, tremurand de nervi si socata de tupeul ce dadea dovada si ii spun, imi pare rau, insa nu pot face asta! Nervoasa doamna ma intreaba ce ar trebuii sa faca ea in aceasta situatie! Ma uit la ea si imi dau seama ca vorbesc cu un om complet retardat, ce nu are aceeasi minte, valori, educatie, ca sa ma priceapa sau sa inteleaga cat e de tupeista EA, cerand unor necunoscuti sa o ajute sa care mobila si purtandu-se extrem de natural, ca si cand este datoria lor fata de ea, de umanitate sa faca asta! Va intreb eu acuma, cat vi se pare de normal ?!?! ASA CEVA, DAR ASA CEVA??!?!?!?!??! Am vazut ca nu pleca si se tot uita la mine si mi-am dat seama ca asteapta sa vin eu cu o solutie la problema ei. Apoi gasesc solutia! De ce nu le lasi in masina pana a doua zi si in timpul orelor de munca il rogi pe superintendent sa te ajute cu mobila. Se uita la mine din nou socata si iritata ca Nu o ajut deloc si imi raspunde nervoasa. Pai si ce fac le las in masina peste noapte, daca le fura careva ?! Initial am crezut ca glumeste, apoi ma gandeam ca poate eu nu am inteles-o bine si o intreb din nou, dar ce are daca le lasi acolo, ca doar sunt in masina, nu afara, nu ?!? Ea se uita la mine de parca era mobila placata cu aur sau mai grav din aur si ca nu concepe sa le lasa acolo. Ma uit la ea si imi dau seama ca nu mai pot sa port aceasta discutie retardata cu ea, asa ca ii zic: NU s-a intamplat nici un furt de masina sau de bunuri in aceasta cladire si daca iti lasi mobila in masina peste noapte sunt convinsa ca nu va patii nimic. Apoi observ ca tot nu ii este clar si ca se pregatea sa mai zica ceva, asa ca o intrerup repede si ii spun, daca vrei, ai putea sa folosesti o patura sa acoperi marfa astfel incat nimeni nu va putea sa vada ce ai tu in masina, nu devin curiosi si nu iti vor sparge masina daca nu au nevoie de mobila ta, nu??! Intr-un final dupa mai bine de 20 de minute pleaca sictirita de langa mine...
Acuma va intreb pe voi, sunt eu un om rau ca nu am ajutat-o ?!?!?!?!?? SAU ea este o DOAMNA si este normal ca lumea straina, oricine, sa se opreasca din viata lor si sa o ajute pe ea cu ce are dansa nevoie. Ca DA, noi traim intr-o armonie perfecta, oamenii se ajuta intotdeauna intre ei si nu exista limite, frontiere intre rase, civilizatii, iar noi cu toti ne iubim si ne ajutam mereu, nu ?
Doamna m-a scos din minti, insa cu mult profesionalism am reusit sa depasesc situatia! Hahahahahahhahaha !!!!!
Azi cu forte noi si valuri deocamdate linistite incep povestirea... O doamna iranianca pe la 55 de ani vine la mine si ma intreaba daca mai este superintendentul la munca. Ii explic ca NU mai este nimeni din staff si ca sunt singura aici. Apoi incepe sa imi spuna ca ea are nevoie de ajutor. Tin sa precizez ca pare putreda de bogata, dar singura mereu si evident MEREU, dar mereu in cautare de "sclavi" / ajutoare. De mai multe ori am ajutat-o si anume i-am carat eu chesti din parcare in apartament, ca mereu se nimerea sa vina dupamasa cand evident eu eram singura care o putea ajuta. Cand am ajutat-o am facut-o pentru ca sunt un om bun, NU pentru ca as fi obligata sau ca aceste datorii intra in fisa postului meu. Insa doamna, pe langa ca nu a inteles deloc ca am ajutat-o ca sunt eu un om bun, mai avea si pretentia sa o ajut mereu. Unii oameni cred ca daca au bani si isi permit sa cumpere un apartament sau isi permit rate la banca pentru un apartament cred ca cumpara tot staff-ul! Apoi Doamna ma intreaba daca sunt cleaneri inca aici. Ma uit la ea lung apoi ii spun ca tocmai ce i-am explicat ca eu sunt singura aici si ca restul, toti au plecat. Apoi se uita la mine cu "puppy eyes" si ma intreaba daca nu as putea sa o ajut eu. Mi-a fost clar din second doi cand am vazut-o ca are nevoie de ajutor, din nou, la aceeasi ora cand doar eu as putea sa o ajut, insa nesimtirea domanei urma sa ma socheze. Ma uit la ea lung ... si ii explic ca eu nu pot pleca pentru mai mult de 5 minute si ca nu intra in atributiile mele sa o ajut pe ea cu asemenea chestii personale. Din nou insista ca este ok si daca o ajut pentru 5 minute. Urasc oamenii ce se milogesc, ce NU cunosc definitia refuzului ... Las din nou de la mine si o intreb in ce consta mai exact implicarea mea si ce fel de ajutor are nevoie. Apoi imi explica ea ca a cumparat kitchen cabinets, ce in traducerea libera inseamna mobila de bucatarie! Deci ea are nevoie de mine sa le iau din masina ei si sa le pun pe un dolly si sa i le duc sus, pentru ca ea nu poate. Ma uit din nou luuuuung la ea si ii explic: imi pare rau dar asta va dura mai mult de 5 minute si inca odata vreau sa va spun ca NU este jobul meu, datoria mea sa va fac acest serviciu! Se uita socata la mine si incepe din nou pentru a sasea oara cred, ca am si pierdut numaratoarea ca ea are nevoie de ajutor acuma si NU stie ce sa faca. Pentru ca am inceput sa ma enervez si sa urasc milogeala asta si totodata tupeul ei ii explic pe un ton un pic mai dur, clar si ca sa inteleaga. Daca nu poti sa le cari singura si cum nimeni nu este aici sa te ajute, DESI NU este datoria femeii de servici sa iti care tie mobila in apartament si nici a superintendent-ului sa faca acest lucru. Ei te pot ajuta dupa programul de munca daca chiar vor si evident contra cost. Ce treaba are femeia de servici cu tine ??!?!?! Corect, NICI O TREABA !!!! Apoi vad ca face ochii mari si o banuiam ca a priceput, insa inainte sa trag aer in piept doamna incepe sa vorbeasca din nou ... Ok, am inteles ca nu mai este nimeni din staff ce m-ar putea ajuta, insa poti sa-mi faci o mica favoare si sa intrebi tu oameni, de preferinta barbati ca ei sunt mai puternici daca ma pot ajuta ? Baiiiiii frate, in momentul ala mi-am pierdut mintile! Ma uit la ea si o intreb: nu cred ca am inteles ce vroiai sa spui deci o sa mai repet eu inca odata si daca am inteles bine ma aprobi, ok ? OK, mi-a raspuns Doamna. Tu vrei sa opresc eu locatarii ce vin acasa de la munca sau pe vizitatorii lor si sa-i trimit la tine la apartament sa te ajute sa cari mobila de bucatarie? Fata domanei s-a luminat dintr-o data si mi-a raspuns DA, asta vreau! Crezi ca ai putea sa faci asta, imi spune doamna. Ma uit la ea, tremurand de nervi si socata de tupeul ce dadea dovada si ii spun, imi pare rau, insa nu pot face asta! Nervoasa doamna ma intreaba ce ar trebuii sa faca ea in aceasta situatie! Ma uit la ea si imi dau seama ca vorbesc cu un om complet retardat, ce nu are aceeasi minte, valori, educatie, ca sa ma priceapa sau sa inteleaga cat e de tupeista EA, cerand unor necunoscuti sa o ajute sa care mobila si purtandu-se extrem de natural, ca si cand este datoria lor fata de ea, de umanitate sa faca asta! Va intreb eu acuma, cat vi se pare de normal ?!?! ASA CEVA, DAR ASA CEVA??!?!?!?!??! Am vazut ca nu pleca si se tot uita la mine si mi-am dat seama ca asteapta sa vin eu cu o solutie la problema ei. Apoi gasesc solutia! De ce nu le lasi in masina pana a doua zi si in timpul orelor de munca il rogi pe superintendent sa te ajute cu mobila. Se uita la mine din nou socata si iritata ca Nu o ajut deloc si imi raspunde nervoasa. Pai si ce fac le las in masina peste noapte, daca le fura careva ?! Initial am crezut ca glumeste, apoi ma gandeam ca poate eu nu am inteles-o bine si o intreb din nou, dar ce are daca le lasi acolo, ca doar sunt in masina, nu afara, nu ?!? Ea se uita la mine de parca era mobila placata cu aur sau mai grav din aur si ca nu concepe sa le lasa acolo. Ma uit la ea si imi dau seama ca nu mai pot sa port aceasta discutie retardata cu ea, asa ca ii zic: NU s-a intamplat nici un furt de masina sau de bunuri in aceasta cladire si daca iti lasi mobila in masina peste noapte sunt convinsa ca nu va patii nimic. Apoi observ ca tot nu ii este clar si ca se pregatea sa mai zica ceva, asa ca o intrerup repede si ii spun, daca vrei, ai putea sa folosesti o patura sa acoperi marfa astfel incat nimeni nu va putea sa vada ce ai tu in masina, nu devin curiosi si nu iti vor sparge masina daca nu au nevoie de mobila ta, nu??! Intr-un final dupa mai bine de 20 de minute pleaca sictirita de langa mine...
Acuma va intreb pe voi, sunt eu un om rau ca nu am ajutat-o ?!?!?!?!?? SAU ea este o DOAMNA si este normal ca lumea straina, oricine, sa se opreasca din viata lor si sa o ajute pe ea cu ce are dansa nevoie. Ca DA, noi traim intr-o armonie perfecta, oamenii se ajuta intotdeauna intre ei si nu exista limite, frontiere intre rase, civilizatii, iar noi cu toti ne iubim si ne ajutam mereu, nu ?
Doamna m-a scos din minti, insa cu mult profesionalism am reusit sa depasesc situatia! Hahahahahahhahaha !!!!!
Tuesday, July 5, 2011
Morile de Vant
Hello... As vrea sa incep prin a fi de acord cu voi cand spun ca peste tot in orice tara, in orice sistem exista "Morile de vant" cu care vrei nu vrei ajungi sa te bati. In Canada acesti eolieni sunt multi si in toate domenile. Cand am venit in Canada sotul meu a spus ca avem un mare avantaj pentru ca suntem albi. Acuma insa numai vad la fel lucrurile. Avantajul de a fi alb exista, insa el e foarte mic si doar in anumite situati se poate observa. Desi sunt alba si vorbesc si engleza o vorbesc cu accent si mai fac si greseli in vorbire/ exprimare. Chiar daca ai impresia ca este bine si ca merge si asa si ca totodata ca viata nu iti este afectata, te inseli! Din pacate orice am face, chiar si cu cetatenia canadiana noi suntem si vom fi mereu imigranti! Am lucrat cu o indianca ce era in Canada de 15 ani. Evident ca era "canadianca" cu acte in regula, insa asta nu a impiedicat-o deloc pe colega ei "WHITE TRASH" sa faca o remarca xenofoba si sa-i spuna ca mai bine s-ar intoarce de unde a venit, si anume in India. Ce a facut ea? NIMIC !!! Cam asta e problema in Canada. Toti te mint ca NU este normal sa faci remarci xenofobe sau ca nu poti fi rasist in aceasta tara, fara a fi pedepsit. Totodata esti mintit ca toata lumea este egala, cu drepturi egale si ca oricine care te jignesti poti sa il dai in judecata pentru calomnie. Cat se poate de FALS. NU zic ca aceste lucuri nu se intampla in cazul persoanelor cu bani, in cazul persoanelor publice, influente, ...insa la nivelul unui emigrant sau chiar de "white trash" aceste lucrui nu se vor intampla niciodata. In experienta mea canadiana, am fost: umilita, jignita prin remarci xenofobe si nu numai, amenintata, s-a tipat la mine si chiar un act mic de violenta. Desi am vrut sa iau masuri pentru multe din aceste intamplari nefericite am fost mereu constienta ca: 1. NU imi permit un avocat din motive financiare;
2. Oricat as crede eu ca am un caz puternic, de fapt NU am. Unde ma aflu doar eu in ecuatie si un CANADIAN acel caz este pierdut inainte sa inceapa.
De cate ori am avut de a face cu un "conflict" alaturi de un canadian scolit, aceste ne-a facut din vorbe. Acesti oameni parca invata la scoala ca oricat de bine pregatiti ar fi emigrantii, acestia NU vor stapani limba engleza niciodata la perfectiune si ei mereu vor avea un atu foarte important fata de noi. Plus ca odata ce te nasti in tara asta cunosti legile si drepturile mult mai bine decat un nou venit. Ce vreau eu sa spun cu asta este ca oricat suntem noi de buni si de mandri de propria persoana sid e reusite noastre daca avem vreodata vreun conflict cu un canadian in functie superioara NOI vom pierde intotdeauna. Deobicei suntem facuti din vorbe, din legi pe care nu le stim, dusi cu zaharelul ca ei sunt acolo sa se ocupe de noi sid e probleme noastre, ca noi daca avem o problema sa-i sunam pe ei si ei vor rezolva. Apoi tu te duci linistit acasa, fericit ca ai avut o asemenea discutie frumoasa, linistita, ca s-a inteles ca tu esti un om bun, ce nu esti pe interes si nu doresti decat sa ti se faca dreptate. Apoi cu stupoare vei vedea ca de fapt orice ti sa promis cu o zi in urma NU mai este valabil, ca de fapt te-au prostit cum au stiut ei mai bine astfel incat sa-ti dea senzatia ca esti important, ca esti apreciat si mai ales bagat in seama si ca ei se vor ocupa de problema ta. Orice problema de bun simt ai avea vei vedea ca daca nu este in interesul lor sa te ajute NU vei fi niciodata ajutat. As putea sa dau sute de example in aceasta situatie. Cand esti emigrant si stii ca abia ai venit, ai nevoie de job, ai nevoie de bani, vei vedea cum "respectul" are alt inteles in dex-ul lor. Oricum ar fi NU se poate compara cu Romania unde este foarte clar cat de mult insemni ca si cetatean sau cat de mult conteaza parerea ta sau cat de mult esti respectat, apreciat. Insa odata ce ai asteptari mari de la tara asta si vii cu pretentii de civilizatie vei vedea ca pe drum vei intampina multe dificultati de acest gen. Sunt multi sefi ce iti promit siguranta si NU iti ofera, ce iti promit conditii si nu ti le ofera, ce iti promit un anume standard si nu il vor respecta, ce iti promit respect si nu il vei primi. Totodata aici esti bun, important pentru sefi atata timp cat lucrezi pentru ei si tragi pentru ei. In momentul in care emiti pretentii, ei incep prin a te minte frumos ca lucrurile se vor schimba, apoi daca tu tot insisti vei vedea ca ei Nu au nici un interes in a schimba ceva. Apoi Nu ramane decat sa iti convina si sa ramai, ori pleci pentru ca te-ai saturat, din doua una ...
La toate locurile de munca eu personal m-am simtit "abuzata" intr-un fel sau altul mai devreme sau mai tarziu si din pacate nu numai la locul de munca ... La primul loc de munca am aflat mai tarziu ca am fost "victime" ca "fresh meat" pentru canadieni. Nu stiam limba asa de bine, Nu stiam nici o lege sau care ne sunt drepturile si abia ajunsi aveam nevoie de job, de paine, de acoperis. Acolo am trecut prin multe, multe ce nici un canadian NU ar fi acceptat de la un alt canadian. Insa FOB accepta orice la inceput. Prima slujba in Canada m-a schimbat complet, ... am invatat multe, dar
I learned the hard way ... Insa oricat de greu a fost NU as schimba acea experienta, pentru ca intr-un fel sau altul ne-a pregatit pe amandoi pentru "viata in Canada", insa daca ar fi ceva ce as putea sa schimb ar fi faptul ca as fi strans bani cat timp am lucrat acolo si as fi plecat mai repede. In al doilea loc de munca am realizat ca NU am invatat nimic din primul loc de munca. Totodata ca negam realitatea groaznica in care ma aflam. Daca as fi avut sange rece in vene in cel de al doilea loc de munca as fi putut sa dau firma in judecata. Chiar am fost sfatuita de un prieten canadian ca am un caz solid. Insa lipsa banilor, nervii distrusi si umilinta de a fi umilita si tratata asa ca femeie in Canada NU am fost in stare decat sa plec cu coada intre picioare ... La locul actual incep uneori sa-mi pierd armonia din suflet deoarece stresul, munca excesiva duce la pierderea armoniei ...Insa in aceasta meserie ai zile proaste, apoi zile bune, oameni cretini, insa si oameni buni, asa ca ai parte si de bucurii, deci e ok cat de cat...
NU vreaus a spun ca fiecare are experiente de acest gen, insa NU cred ca exista emigrant ce NU s-a confruntat inca cu "diplomatia" lor. Aceasta diplomatie insa este dusa uneori la un alt nivel, la un nivel de flegma din pacate. Devine totodata extrem de frustrant cand vezi sau sti ca NU poti sa faci nimic si ca ajungi sa te bati cu morile de vant... Nu de mult am experimentat si noi aceasta frustrare chiar foarte personal ... Din pacate un ratat ce se crede smecher si sef si se comporta ca ultimul animal este sustinut de "diplomatia canadiana". Oricat de mult stiu ca a gresit acea persoana, in momentul in care lucreaza pentru ei si reprezinta interesele firmei sunt trecute cu vederea, astfel incat sa nu fie patata imaginea lor. Oricat de mult am vrut sa parem de neam bun mergand frumosi imbracati, vorbin frumos, am fost flegmati direct in fata cu "diplomatia canadinanului". Coincidenta sau NU ne-a prins din NOU fara bani, fara chef de asemena probleme, fara avocat, fara timp de irosit pentru "mandria emigrantului" ....
Cei care ma cred pe cuvant, stiu despre ce vorbesc si au experimentat si ei un asemenea feedback din partea Canadei ii rog frumos sa isi zambeasca in acest moment si sa se gandeasca cu o oarecare resemnare ca NU sunt singuri in aceste experiente neplacute ... Din pacate pentru noi ..... Pe data viitoare !
2. Oricat as crede eu ca am un caz puternic, de fapt NU am. Unde ma aflu doar eu in ecuatie si un CANADIAN acel caz este pierdut inainte sa inceapa.
De cate ori am avut de a face cu un "conflict" alaturi de un canadian scolit, aceste ne-a facut din vorbe. Acesti oameni parca invata la scoala ca oricat de bine pregatiti ar fi emigrantii, acestia NU vor stapani limba engleza niciodata la perfectiune si ei mereu vor avea un atu foarte important fata de noi. Plus ca odata ce te nasti in tara asta cunosti legile si drepturile mult mai bine decat un nou venit. Ce vreau eu sa spun cu asta este ca oricat suntem noi de buni si de mandri de propria persoana sid e reusite noastre daca avem vreodata vreun conflict cu un canadian in functie superioara NOI vom pierde intotdeauna. Deobicei suntem facuti din vorbe, din legi pe care nu le stim, dusi cu zaharelul ca ei sunt acolo sa se ocupe de noi sid e probleme noastre, ca noi daca avem o problema sa-i sunam pe ei si ei vor rezolva. Apoi tu te duci linistit acasa, fericit ca ai avut o asemenea discutie frumoasa, linistita, ca s-a inteles ca tu esti un om bun, ce nu esti pe interes si nu doresti decat sa ti se faca dreptate. Apoi cu stupoare vei vedea ca de fapt orice ti sa promis cu o zi in urma NU mai este valabil, ca de fapt te-au prostit cum au stiut ei mai bine astfel incat sa-ti dea senzatia ca esti important, ca esti apreciat si mai ales bagat in seama si ca ei se vor ocupa de problema ta. Orice problema de bun simt ai avea vei vedea ca daca nu este in interesul lor sa te ajute NU vei fi niciodata ajutat. As putea sa dau sute de example in aceasta situatie. Cand esti emigrant si stii ca abia ai venit, ai nevoie de job, ai nevoie de bani, vei vedea cum "respectul" are alt inteles in dex-ul lor. Oricum ar fi NU se poate compara cu Romania unde este foarte clar cat de mult insemni ca si cetatean sau cat de mult conteaza parerea ta sau cat de mult esti respectat, apreciat. Insa odata ce ai asteptari mari de la tara asta si vii cu pretentii de civilizatie vei vedea ca pe drum vei intampina multe dificultati de acest gen. Sunt multi sefi ce iti promit siguranta si NU iti ofera, ce iti promit conditii si nu ti le ofera, ce iti promit un anume standard si nu il vor respecta, ce iti promit respect si nu il vei primi. Totodata aici esti bun, important pentru sefi atata timp cat lucrezi pentru ei si tragi pentru ei. In momentul in care emiti pretentii, ei incep prin a te minte frumos ca lucrurile se vor schimba, apoi daca tu tot insisti vei vedea ca ei Nu au nici un interes in a schimba ceva. Apoi Nu ramane decat sa iti convina si sa ramai, ori pleci pentru ca te-ai saturat, din doua una ...
La toate locurile de munca eu personal m-am simtit "abuzata" intr-un fel sau altul mai devreme sau mai tarziu si din pacate nu numai la locul de munca ... La primul loc de munca am aflat mai tarziu ca am fost "victime" ca "fresh meat" pentru canadieni. Nu stiam limba asa de bine, Nu stiam nici o lege sau care ne sunt drepturile si abia ajunsi aveam nevoie de job, de paine, de acoperis. Acolo am trecut prin multe, multe ce nici un canadian NU ar fi acceptat de la un alt canadian. Insa FOB accepta orice la inceput. Prima slujba in Canada m-a schimbat complet, ... am invatat multe, dar
I learned the hard way ... Insa oricat de greu a fost NU as schimba acea experienta, pentru ca intr-un fel sau altul ne-a pregatit pe amandoi pentru "viata in Canada", insa daca ar fi ceva ce as putea sa schimb ar fi faptul ca as fi strans bani cat timp am lucrat acolo si as fi plecat mai repede. In al doilea loc de munca am realizat ca NU am invatat nimic din primul loc de munca. Totodata ca negam realitatea groaznica in care ma aflam. Daca as fi avut sange rece in vene in cel de al doilea loc de munca as fi putut sa dau firma in judecata. Chiar am fost sfatuita de un prieten canadian ca am un caz solid. Insa lipsa banilor, nervii distrusi si umilinta de a fi umilita si tratata asa ca femeie in Canada NU am fost in stare decat sa plec cu coada intre picioare ... La locul actual incep uneori sa-mi pierd armonia din suflet deoarece stresul, munca excesiva duce la pierderea armoniei ...Insa in aceasta meserie ai zile proaste, apoi zile bune, oameni cretini, insa si oameni buni, asa ca ai parte si de bucurii, deci e ok cat de cat...
NU vreaus a spun ca fiecare are experiente de acest gen, insa NU cred ca exista emigrant ce NU s-a confruntat inca cu "diplomatia" lor. Aceasta diplomatie insa este dusa uneori la un alt nivel, la un nivel de flegma din pacate. Devine totodata extrem de frustrant cand vezi sau sti ca NU poti sa faci nimic si ca ajungi sa te bati cu morile de vant... Nu de mult am experimentat si noi aceasta frustrare chiar foarte personal ... Din pacate un ratat ce se crede smecher si sef si se comporta ca ultimul animal este sustinut de "diplomatia canadiana". Oricat de mult stiu ca a gresit acea persoana, in momentul in care lucreaza pentru ei si reprezinta interesele firmei sunt trecute cu vederea, astfel incat sa nu fie patata imaginea lor. Oricat de mult am vrut sa parem de neam bun mergand frumosi imbracati, vorbin frumos, am fost flegmati direct in fata cu "diplomatia canadinanului". Coincidenta sau NU ne-a prins din NOU fara bani, fara chef de asemena probleme, fara avocat, fara timp de irosit pentru "mandria emigrantului" ....
Cei care ma cred pe cuvant, stiu despre ce vorbesc si au experimentat si ei un asemenea feedback din partea Canadei ii rog frumos sa isi zambeasca in acest moment si sa se gandeasca cu o oarecare resemnare ca NU sunt singuri in aceste experiente neplacute ... Din pacate pentru noi ..... Pe data viitoare !
Subscribe to:
Posts (Atom)