Despre romani ...

Incerc sa nu vorbesc pe blog prea mult despre romani, despre obiceiurile romanesti, despre prostia crancena a romanilor, insa azi o sa fac o exceptie, deoarece sincer cred ca mi s-a pus de atata prostie romaneasca!
Este vorba de mult iubitul si controversatul regizor roman Sergiu Nicolaescu, R.I.P. Omul a avut ca ultima dorinta sa fie incinerat, a trecut-o in testament sau unde a trecut-o, iar familia trebuia sa se ocupe de ultima lui dorinta exact asa cum si-a dorit el. Nu pot sa inteleg de ce oamenii, romanii, NU pot respecta dorinta, viata, moartea unor persoane publice sau normale, doar ca se simt ei indreptatiti sa-si dea cu parerea asupra unor aspecte intime ce nu-i privesc absolut deloc! Ce treaba are Gigel sau Maria cu viata mea? Daca sunt vedeta, om public sau om normal, doar pe mine ma priveste felul in care decid sa-mi traiesc viata sau ce decid in legatura cu felul de a fi inmormantat! Daca vreau sa am 1,000 de preoti sa-mi oficializeze slujba de inmormantare este dorinta mea, decizia mea, nu ai tu nici un drept sa iti dai cu parerea, pentru ca ghici ce, NU IMI PASA! Daca vreau sa fiu arsa, voi fi arsa, sa vii tu la inmormantarea mea sa imi injuri familia saus a faci scandal este de-a dreptul ridicol, prostesc, nenecesar. Asa se intampla si in cazul regizorului. Omul a luat decizia sa fie incinerat, am inteles ca decizia lui nu a prins la public, oamenii simtind nevoia sa se duca la cimitir sa urle la nevasta lui, sa-i spuna rusine si alte minuni. Romanii sunt atata de ratati incat considera ca este dreptul lor sa decida asupra unro aspecte intime ce nu-i privesc! Am citit ca unii s-au plans de ce sicriul ar fi fost inchis, dar de ce sa fie deschis? Imi amintesc ce nebunie a fost cand a murit Madalina Manole. Toata lumea vroia sa o mai vada odata, de ce nu pot sa inteleg! Mie mi-a fost foarte draga, am ramas socata cand am auzit ca s-a sinucis, insa am ramas oripilata cand am avzut atata lume care s-a dus special sa o vada, si-au dus copii la cimitir sa o vada, sa puna mana pe sicriu, sincer va intreb sunt eu nebuna sau este ceva super sinistru si anormal in toata chetsia asta? Ca parinte nu iti protejezi copilu de ideia mortii, de inmormantari, de cimitire? Imi amintesc cand aveam vreo 6 ani ai mei nu m-au lasat sa ma duc la inmormantarea bunicului meu. Ce treaba aveam eu acolo, vorba lor! Insa romanii isi duc copii mai mici sa o vada pe Madalina moarta in sicriu, cat de sinistru este? Sa mergi, sa urlii, sa faci poze, sa te arunci pe jos, sa-ti duci copii la moartea unor persoane publice! Iti pare rau, stai acasa, spune o rugaciune, daca esti credincios, aprinde o lumanare, insa de ce trebuie sa te comporti ca un manelist sinistru?!
BOR (Biserica Ortodoxa Romana) a fost impotriva ultimei dorinte a regizorului si a zis ca nu este frumos, nu este crestinesc si ca nu o sa aibe parte de o inmormantare religioasa. Foarte bine, probabil Sergiu s-a asteptat la asta. Insa BOR nu s-a oprit aici, ei au incercat sa convinga familia sa nu-i respecte ultima dorinta. Bineinteles ca familia au respectat ultima dorinta a regizorului si le-a spus pappapapapapa BOR-ului, insa nu pot sa nu observ ipocrizia si faptul ca simte biserica asa ca este ea deasupra tuturor si are ea drepturi de acest gen, sa intervina ei in capul paganilor, sa-i indrepte pe calea cea dreapta.
BOR nu a permis în cazul lui Sergiu Nicolaescu ca un preot să oficializeze o slujbă religioasă fiindcă acesta a ales să fie incinerat. BOR a motivat că acest ritual nu este unul creştin, asta deşi în cazul Zoei Ceauşescu lucrurile nu au stat aşa. Fiica Ceausestilor, Zoe, a murit in 2006 de cancer. Ea a decis sa fie incinerata, BOR a fost de acord, NU s-au cacat pe ei, mai mult i-au facut si slujba. Nici nu imi amintesc cazul, insa faptul ca Sergiu si-a dorit acelasi lucru, poate putin respect, liniste si pace nu a fost posibil in cazul lui.
Romanii nu pot dormii noaptea in pat din cauza deciziei de a fi ars a regizorului. Biserica este tulburata, romanii sunt tulburati, toata lumea, toata lumea simte nevoia sa-si dea cu parerea si sa judece felul lui de a gandii, de a fi, de a hotari sa nu mai fie. Presa din Romania, mai ales tabloidele dau dovada de un manelism, insensibilitate fata de realitate, incat nu ai cum sa nu te revolti impotriva a ceea ce arata, sau despre ceea ce decid sa scrie. Acuma dupa ce e mort regizorul, vecinii dezvaluie cum Dana si Sergiu se certau, cum inter soti exista mereu cearta si scandal. Cum ea a profitat de el, cum ea nu a avut grija de el. Acuma cu ce tupeu ea decide sa se imbrace cu un palton alb, sigur nu-i pare rau sigur nu jeleste dupa sot. Sa-i fie rusine ca il arde, sa-i fie rusine ca nu-l ingroapa crestineste, cu ce tupeu o arde. Eu sunt socata cu ce tupeu o ard ziarele astea, cu ce tupeu o ard oamenii in general.
Lumea vrea scandal, vrea sange, vrea sa vada durere la televizor, prostie, etc. Daca ai bun simt si simtul ridicolului nu ai ce cauta in acest business.
Romanii nu se uita la documentare despre istorie de exemplu, nuuu, ei vor dezbateri la Cancan TV, la OTV, de ce oare si-a dorit Sergiu Nicolaescu sa fie incinerat? Oare a fost decizia lui sau a lui altcineva? Ce a scris sotia lui pe coroana? Oamenii au huiduit-o pe Dana cand a iesit din masina .... etc. Cui ii pasa?!
In momentul in care pierzi pe cineva, este destul de greu sa faci ultimele pregatiri, nu trebuie sa mai ai pe cineva care sa-ti dea sfaturi despre ce se face, cum se vorbeste in aceste situatii sau sa iti critice fiecare pas. Poate nu iti pasa, poate ai vrea sa fii lasat in durerea ta, fara parerile altora sa-ti sufle in ceafa. Unii simt nevoia sa vina de acasa sa critice pe altii in niste momente crunte pentru ei, insa asa simt ei nevoia. Este tipic romanesc!
Cand vine Basescu si-ti fute o flegma in muie nu simti nevoia sa te revolti, insa cand ultima dorinta pe patul de moarte a unui om este sa fie ars, simti nevoia sa te duci si sa-i critici familia ca ii respecta ultima dorinta?! Cu ce drept si de ce ai face asta?
Cata prostie ... cata prostie ...
Nu stiu cum, insa pierdem dreptul la viata noastra, la gandirea noastra, la decizile importante din viata noastra, chiar si asupra felului in care decidem sa fim ingropati, arsi, nu mai putem decide, fara ca sa atragem prejudecatile unora si a altora.
Fiecare om are dreptul la viata lui, la ideile lui! Putin respect nu ar strica in aceste cazuri.