Ochiosii sunt de vina!

Hello, hello... din nou vorbim despre ochiosi, ca despre cine altcineva sa vorbim! Sincer va spun ca ii displac la maxim. Mereu adun frustrari imense in ceea ce ii priveste ... Sunt extrem de multi care nu vorbesc o boaba in engleza si nu inteleg ce inseamna nici macar cuvantul hello! Acuma daca trebuie sa vorbesti cu ei, trebuie sa-i faci sa inteleaga reguli sau sa le respecte, cum faci asta? Pai nu ai cum sa faci, nu ai cum sa reusesti, iar frustrarea creste pe masura ce te tot repeti la nesfarsit cu tot felul de explicatii ... ajungi sa suferi de dureri de maini, picioare, sa faci febra musculara de la atata explicat ... si sincer tot DEGEABA! Vine un delivery guy la mine si imi explica foarte greu ca el este aici pentru 1515. Incerc sa-i explic fara succes insa ca nu are voie sa foloseasca liftul decat daca ochioasa vine si semneaza niste formulare. Reusesc sa obtin un numar de telefon, formez .... astept, astept ... apoi cineva raspunde. Degeaba raspunde, mai bine nu raspundea! Eu vorbeam in engleza el vorbea in chineza! Scuze in coreeana!!! Am fost corectat de domnul amabil din fata mea. Ma stramb vizibil iritata de mandria de care dadea dovada si imi permit pentru prima data sa fiu rasista pe fata si ii raspund. Sincer iti spun pentru mine toti sunteti la fel! Ca esti din China sau Coreea, pentru mine NU are nici o importanta deoarece aratati toti la fel. Eu vorbesc engleza pentru ca ma aflu in Canada, eu nu vorbesc coreeana sau chineza, deci sincer, de ce atunci cand iti vorbesc in engleza tu imi raspunzi in coreeana/chineza?? Cum ar fi ca eu sa incep sa vorbesc in romana la munca, la magazine, peste tot de fapt? Oamenii imi vorbesc in engleza, iar eu le raspund in romana. Acel barbat lucreaza pentru o firma de livrari, dar firma nu se afla in China, ea se afla in Canada, deci dupa o logica cretina de ce imi vorbesti in chineza/ coreeana? Am eu fata ca tine, am eu creierul ca tine?! NU !!!! Deci, dupa o logica normala cred ca am avut dreptate cand i-am zis ca pentru mine ei toti sunt la fel, arata la fel, gandesc la fel, se comporta la fel. Este incredibil de frustrant sa ai de-a face cu acesti oameni. Eu una NU as putea sa locuiesc intr-o tara si sa nu vorbesc sau macar sa inteleg limba ... Esti handicapat din punct de vedere social! Eu gandesc asa, insa ochiosii astia nu au nici o treaba! Mai mult ei se adapteaza perfect in aceasta tara care ii primeste cu bratele deschise si continua sa ii primeasca. Ochiosii emigreaza in Canada, isi primesc cetatenia canadiana, isi iau carnetul de conducere, conduc in aceasta minunata tara, isi cumpara case, masini, chiar muncesc aici ... astea toata fara ca sa cunoasca sau sa vorbeasca limba! Nu-i asa ca etse o tara minunata pentru ei? Pai daca se poate de ce nu s-ar muta jumatate din populatia Chinei aici, deoarece e clar ca e loc si mare nevoie de ei. Ahhh si sa nu credeti ca sentimentul rasist nu este reciproc! Ochiosii sunt extrem de rasisti si nu se sfiesc sa arate asta. Azi se pare ca nici eu nu m-am sfit sa o arat ...
Foarte frustrant ... extrem de frustrant ...

P.S.1. Doamna ochioasa de la 1515 mi-a adus 2 cafele starbucks ... Imi pare rau, regret tot ce am spus! Nu a reusit sa-mi spuna ca sunt pentru mine, insa m-am prins eu ca mi le-a dat in mana si a facut gestul ca sunt de baut ...:)) asa ca m-am prins ca sunt pentru mine si sunt cafele de baut :)
Regret ce am spus, nu o sa se mai repete, am luat 3 pe ziua de azi si m-am asezat si jos! :((

P.S.2. Ma intreb sincer cum le-a comandat?:( Insa nu par fake, au si gust de cafea buna deci o sa ma risc si o sa beau ... Oricum foarte dragut din partea ei! Este o scumpa si vreau sa mentionez pentru ca nu sunt invidioasa arata extrem de bine si etse trecuta de 50 de ani. Tenul ei este de copil mic, mereu machiata, aranjata! Bravo ei!!!!!

Romania REALA !!!!

„Ia uitee, ai născut!”, o batjocoreau fetele când o vedeau pe micuţa Costina opintindu-se să împingă căruciorul surioarei abia născute, pe uliţele Petrăchioaiei (Ilfov). Fata avea numai 12 ani pe atunci şi, când auzea vorbele astea, se înroşea toată, îi dădeau lacrimile, punea capul în bărbie şi îi venea să intre în pământ de necaz. Tot satul o arăta cu degetul de copilul – mamă. Dar la vremea aceea era încă norocoasă căci avea doar câţiva fraţi mai mici.
Acum, Costina Ion a împlinit 17 ani şi a mai câştigat alţi câţiva fraţi. Au ajuns, cu totul, nouă, iar mama e gravidă cu al zecelea. Zice că l-ar avorta, dar Costina n-o crede: „Costă. Dacă ea avortează azi, mâine noi n-avem ce mânca”. Ştie ea ce spune. Locuiesc cu toţii într-un adăpost de pământ găurit, ridicat în câmp, chiar în miezul sălbăticiei. În chip de acoperiş au pus nişte lemne împletite cu bucăţi de celofan. Cămara e atât de mică, încât înăuntru încap doar o dormeză şi o sobă de lut. Ca să încapă toţi 11 aici ar trebui ca fiecare să intre şi să iasă pe rând, îţi spui, cântărind odaia din priviri.
Cum împarţi o pâine la 11 guri
Înăuntru te sufoci; aerul e înţesat cu o duhoare grea şi împuţită – în casă tot timpul miroase a gunoi de animal de la turma de capre de alături. Din asta trăiesc, îngrijind caprele unui om cu stare. Bani nu li se dau, omul îi plăteşte cu jumătate din cantitatea de brânză şi lapte. Ei o vând, iar cele câteva sute de lei de aici, plus alocaţiile copiilor le ajung doar să nu moară de foame. Când caprele n-au lapte, se amăgesc cu pâine goală. Împart una la 11 guri şi, după ce le dau copiilor câte o bucată în mână, părinţii se mulţumesc doar cu firimiturile. Au acceptat demult gândul că n-are cum să fie altfel, dacă n-au şcoală: mama are 8 clase, iar tatăl numai două. S-au născut săraci, vor muri săraci.
Două clase, cât părinţii s-au îndurat să o lase la şcoală, Costina a visat că şcoala o va scăpa de sărăcie. Dar de la 9 ani ai ei n-au mai lăsat-o. Acum ştie să numere doar până la 12 şi e analfabetă. „La început n-am mai mers la şcoală că nu mai aveam haine. Şi-mi era ruşine să cer prin vecini. Tot ce mai primeam, aşa, de pomană, dădeam fraţilor mai mici, să se bucure ei. După aia a trebuit să rămân aici, ca să am grijă de ei, în locul mamei. Ea pleca cu ziua să câştige mâncare, eu rămâneam acasă să spăl copiii, să le gătesc şi să-i culc pe rând, pe fiecare... Rebeca, Flori, Titi, Leo, Pierdutu', Cornel, Ştefi, Petre”, ne povesteşte Costina. Aşa a crescut ea 8 copii şi încă mai creşte la ei. Copilărie n-a avut. N-a primit niciodată un cadou, iar în toată viaţa ei a avut o singură jucărie: un ursuleţ de agăţat în perete. Dintre fraţii mai mari, doar câţiva merg la şcoală. Ştefi, de pildă, este tot în clasa a doua, la 13 ani. Până acum a tot rămas repetent.
„Nu pot să ies la plimbare cu fetele că n-am haine”
La 17 ani, viaţa Costinei atât înseamnă: copiii şi coliba. N-are voie să o părăsească niciodată, altfel se pierd pruncii prin sălbăticie. Marinică s-a rătăcit odată şi de atunci îi spun Pierdutu'. „Când mă înlocuieşte mama, tot nu pot să ies la plimbare cu fetele, că n-am haine. Ele au toate haine frumoase, de care se poartă acum, iar ale mele sunt jerpelite toate. Uneori, dar rar, rar de tot, mai merg la ziua vreunei fete. Ele se bucură şi se distrează, am observat. Eu, de obicei, stau pe scaun, beau suc şi mă uit la ele. Ele şi la ştrand, la Bucureşti, mai merg câteodată. Eu n-am fost niciodată, că e scump drumul până acolo, câteva sute de mii. Dar am auzit că înăuntru cheltuiala nu e prea mare dacă îţi iei mâncare de acasă”, zice Costina şi cade pe gânduri. Adaugă, vorbind mai mult pentru sine: „Hmm, să zicem că mi-ar da tata bani de drum... tot n-aş putea să plec că n-am cu cine lăsa copiii”.
Totuşi, în rarele ei momente de linişte, se întreabă cum ar fi dacă ar trăi la oraş şi şi-ar face duş în fiecare zi; cum ar fi dacă ar merge la liceu sau, pur şi simplu, la plimbare pe străzi, printre doamne înalte cu pantofi cu toc de care a văzut ea odată la Bucur – Obor.
Ce e un parc? Un loc unde lumea se plimbă în pantaloni scurţi şi mănâncă îngheţată
„Şi-am mai auzit că fetele mai merg şi-n parc. Eu n-am văzut niciodată cum arată un parc, dar ele vorbesc că pe acolo lumea se plimbă în pantaloni scurţi şi mănâncă îngheţată. Eu am văzut doar cum arată Carrefour că am fost de câteva ori înăuntru la cumpărături cu mama. Era multă marfă şi foarte scumpă, iar oamenii ieşeau cu căruţul chiar şi afară! Mie îmi plăcuse mult un costumaş cu nişte cizmuliţe din plasă, dar costa două milioane şi mama a cumpărat mâncare de banii ăia. Ei, oricum, n-am pentru cine mă îmbrăca eu aşa de frumos! Am avut mai demult un prieten, dar nu i-a mai convenit de mine că eram tot timpul cu ăştia mici”.
Costina nu mai aşteaptă nimic nici de la ai ei, nici de la România. Visează numai ca într-o zi să plece la muncă în Grecia şi să lucreze acolo cu ziua, aşa cum a auzit ea că a făcut mai demult un vecin. „Sau poate altundeva în Europa”, îi sugerăm. „Păi nu cred, că eu în Europa n-am fost niciodată. Doar în Dragonul Roşu...”.


Va spun sincer ca m-a impresionat un pic povestea lor... Tot aud care este rostul vietii din stanga si dreapta si anume ca asta e viata .. te nasti, cresti, te casatoresti, faci copii, ai grija de ei, imbatranetsi, apoi mori. Nu vad ce rost are sa faci copii daca nu iti permiti. Daca nu ai sa le oferi nici macar o felie de paine sau un pahar cu apa, ma intreb ce te motiveaza sa ii mai faci? De unde ai puterea sa le dai viata si sa continui sa dai viata la copii tai? Ca sa se nasca intr-o saracie crunta, sa doarma pe jos?! Ce fel de parinte esti? Tu esti acela care ma condamna pe mine si decizia mea?
In cealalta parte a lumii avem India, unde daca te-ai nascut fata esti ca si moarta .. imi cer scuze pentru rima, pentru ca nu este nici un umor dincolo de cele scrise ...

O chema Afreen şi a venit pe lume fără nici o problemă, până când tatăl a văzut ce sex are.
"După ce am născut, soţul meu a venit să ne vadă, pe mine şi pe bebeluş. Când a văzut-o, a zis: E fată, de ce ai adus pe lume o fată", povesteşte acum Banu, mama fetiţei. Bărbatul voia un băiat, un urmaş. Fetele sunt mult prea costisitoare, zicea el. La câteva zile după naşterea fetiţei, bărbatul i-a dat un ultimatum soţiei sale. "Pentru nunta ei, vom avea nevoie de o sută de mii de rupii (aproximativ 1,800 de dolari). Dacă poţi să faci rost de banii ăştia de la mama ta, poţi să o păstrezi. Dacă nu, omoar-o!", i-a spus el pe un ton poruncitor.
Atunci, n-a crezut că bărbatul ei chiar voia moarte fetiţei. Acum, trei luni mai târziu, copilul ei e mort. A ajuns la spital cu semne muşcături, cu arsuri de ţigară şi cu gâtul rupt. Poliţiştii spun că a bătut bebeluşul până la moarte, iar el a recunoscut că şi-a ucis fetiţa
Dar aceasta dramă teribilă nu e unica de acest fel din India, unde tradiţia şi sărăcia fac din această ţară un loc în care nu e bine să vii pe lume dacă eşti fată.

Pentru confirmarea celor de sus puteti urmarii aceste site-uri:

1. http://www.jurnalul.ro/reportaje/africa-de-langa-bucuresti-noua-frati-intr-o-coliba-daca-mama-avorteaza-azi-maine-noi-n-avem-ce-manca-615776.htm?utm_source=GSP&utm_medium=Widget&utm_campaign=Footer

2. http://www.libertatea.ro/detalii/articol/fetita-de-trei-luni-ucisa-de-tatal-ei-din-cauza-ca-nu-e-baiat-video-399398.html

Michael Jordan

How big was Michael Jordan? Dupa umila mea parere a fost, este, si va fi cel mai mare atlet/sportiv/jucator de baschet al tuturor timpurilor. De doua zile incoace ma uit impreuna cu sotul meu la documentare despre el si performantele lui. Am fost socata, placut impresionata cat de tare este acest om. A castigat tot ce se putea castiga, performantele lui nu s-au oprit si de fiecare data cand se credea ca este cel mai tare si nu mai are nimic de demonstrat, vine M.J. si le demonstra contrariu. M.J. este un eveniment, este un geniu, este pur si simplu spectaculos in tot ceea ce facea.
M.J. si-a inceput cariera la University of North Carolina at Chapel Hill, apoi in 1984 s-s dus la Chicago Bulls in NBA. Imediat a devenit starul echipei, lumea il adora, toate aruncarile lui erau perfecte, impresiona de fiecare data. A primit nicknames ca "Air Jordan" and "His Airness" pentru ca zbura efectiv atunci cand juca, cand marca, cand se apara pe teren. Omul asta era de neoprit in atac, ii intra de peste tot, din toate pozitiile, de la toate linile si in plus era cunoscut ca cel mai bun aparator din NBA. Atunci cand vorbesti de baschet sau de NBA, cand te gandesti la acest sport extraordinar te gandesti la M.J. Nu exista alt sport, alt atlet, care sa fi facut mai mult decat a facut acest om pentru sport! In 1991 a castigat primul lui campionat in NBA cu Bulls. A doborat toate recordurile, a castigat tot ce se putea castiga, a fost cel mai bun in tot ce reprezinta acest sport si ca om este pur si simplu minunat.
According to the Forbes article, Jordan Brand generates $1 billion in sales for Nike. In urma divortului, sotia lui, Juanita a primit $168 milioane de dolari ca intelegere.
Acestea de mai jos sunt premile castigate de M.J. :



Naismith Memorial Basketball Hall of Fame Class of 2009

2 Olympic Gold Medals – 1984, 1992

6× NBA Champion

6× NBA Finals MVP

5× NBA MVP

10 x NBA Scoring Titles

3× steals leader

3× minutes leader

14 NBA All-Star Selections

3× NBA All-Star Game MVP

11 All-NBA Selections

9 All-Defensive First Team Selections

2× NBA Slam Dunk Contest Champion – 1987, 1988

NBA Rookie of the Year – 1984–85

NBA Defensive Player of the Year – 1987–88

NCAA National Championship – University of North Carolina at Chapel Hill: 1981–82

ACC Freshman of the Year – 1981–82

2× Consensus NCAA All-American First Team – 1982–83, 1983–84

ACC Men's Basketball Player of the Year – 1983–84

USBWA College Player of the Year – 1983–84

Naismith College Player of the Year – 1983–84

John R. Wooden Award – 1983–84

Adolph Rupp Trophy – 1983–84

Sports Illustrated Sportsman of the Year – 1991

Named one of the 50 Greatest Players in NBA History in 1996

Ranked No.1 by SLAM Magazine's Top 50 Players of All-Time

Ranked No.1 by ESPN Sportscentury's Top 100 Athletes of the 20th century

Elected to North Carolina Sports Hall of Fame

Sincer va spun ca nu exista un alt om care sa fi realizat mai multe decat el in sport! Este MICHAEL JORDAN si restul! Acest om se poate considera implinit din atat de multe puncte de vedere incat sincer nu vad un alt om, care sa fi realizat ce a realizat el pentru sport, pentru oamenii ce iubesc sportul. Este un idol pentru toti practicantii de sport, nu conteaza de care, disciplina lui, vointa de fier si perseverenta este de pe alta planeta. Nu am mai avzut un om atat de perseverent, care sa isi doreasca ceva si apoi sa realizeze acel ceva. Orice isi punea in minte reusea. Dupa fiecare dezamagire revena mai puternic si mai plin de vointa si de talent decat inainte.Nu era om sau fac care sa-l judece mai tare decat sa judeca el insusi atunci cand pierdea ceva. In toate documentarele despre el vezi ca atunci cand isi dorea ceva si nu isi atingea telul era atat de dezamagit de el, de prestatia lui, de faptul ca si-a dezamagit echipa, fanii, incat in urmatorul meci sau in urmatorul an castiga tot. Era ca o masinarie pe care o programai sa castige sa se autodepaseasca mereu. De fiecare data cand a revenit a revenit mai puternic, mai spectaculos, mai talentat, mai bun ... acest om ar castiga si acuma daca ar juca ... este incredbil de bun, de disciplinat, de talentat.
Acest om este extrem de carismatic, lumea il iubea, asteptau peste tot doar sa-l vada. Facea multe acte cartabile, iubea copii, juca baschet cu ei, iubea baschetul. He loved the game and he played the game.
Cateva quote-uri celebre ale lui M.J. :

1. I always turn a negative situation into a positive situation.

2. Even when I'm old and grey, I won't be able to play it, but I'll still love the game.

3. I can accept failure, everyone fails at something. But I can't accept not trying.

4. I never looked at the consequences of missing a big shot... when you think about the consequences you always think of a negative result.

5. I never thought a role model should be negative.

6. I play to win, whether during practice or a real game. And I will not let anything get in the way of me and my competitive enthusiasm to win.

7. I realize that I'm black, but I like to be viewed as a person, and this is everybody's wish.

8. I'm not out there sweating for three hours every day just to find out what it feels like to sweat.

9. I've always believed that if you put in the work, the results will come.

10. I've failed over and over and over again in my life and that is why I succeed.

11. I've missed more than 9000 shots in my career. I've lost almost 300 games. 26 times, I've been trusted to take the game winning shot and missed. I've failed over and over and over again in my life. And that is why I succeed. I've never been afraid to fail.

12. If you accept the expectations of others, especially negative ones, then you never will change the outcome.

13. If you're trying to achieve, there will be roadblocks. I've had them; everybody has had them. But obstacles don't have to stop you. If you run into a wall, don't turn around and give up. Figure out how to climb it, go through it, or work around it.

14. Just play. Have fun. Enjoy the game.

15. My attitude is that if you push me towards something that you think is a weakness, then I will turn that perceived weakness into a strength.

16. My body could stand the crutches but my mind couldn't stand the sideline.

17. My heroes are and were my parents. I can't see having anyone else as my heroes.

18. Some people want it to happen, some wish it would happen, others make it happen.

19. Talent wins games, but teamwork and intelligence wins championships.

20. The game is my wife. It demands loyalty and responsibility, and it gives me back fulfillment and peace.

21. To be successful you have to be selfish, or else you never achieve. And once you get to your highest level, then you have to be unselfish. Stay reachable. Stay in touch. Don't isolate.

22. You have to expect things of yourself before you can do them.

23. “If you quit ONCE it becomes a habit.Never quit!!!”

24. Make It Happen. To learn to succeed, you must first learn to fail.

25. Don’t let them drag you down by rumors just go with what you believe in.

26. Everybody has talent, but ability takes hard work.

27. I’ve never lost a game I just ran out of time. I Own the guy guarding me.

28. Once I made a decision, I never thought about it again.

29. The minute you get away from fundamentals – whether its proper technique, work ethic or mental preparation – the bottom can fall out of your game, your schoolwork, your job, whatever you’re doing.

30. If you do the work you get rewarded. There are no shortcuts in life.

31. Never say never, because limits, like fears, are often just an illusion.

32. What is love? Love is playing every game as if it’s your last!

33. The basketball court for me, during a game, is the most peaceful place I can imagine. On the basketball court, I worry about nothing. When I’m out there, no one can bother me…

34. Every time I feel tired while I am exercising and training, I close my eyes to see that picture, to see that list with my name. This usually motivates me to work again.

35. “There are plenty of teams in every sport that have great players and
never win titles. Most of the time, those players aren’t willing to
sacrifice for the greater good of the team. The funny thing is, in
the end, their unwillingness to sacrifice only makes individual
goals more difficult to achieve. One thing I believe to the fullest
is that if you think and achieve as a team, the individual accolades
will take care of themselves. Talent wins games, but teamwork and
intelligence win championships.”

36. I know fear is an obstacle for some people, but it is an illusion to me . Failure always made me try harder next time.

37. People ask me if I could fly, I said, "yeah…. for a little while"

38. But my drive to win is so great … I just step over that line. … It’s very embarrassing, … one of the things you totally regret. So you look at yourself in the mirror and say, ‘I was stupid.

39. Jordan, 42, said he could still make a contribution to an NBA team. Even though, physically, I can’t do it, the mind says, ‘Yeah, I can still do it,’ and I still think I can do it better than most in the NBA.

40. The good part about being famous is being able to help people. The hard part is every day you have to be in a good mood, because that is what people expect. You learn to get good at it.

41. I realized that if I was going to achieve anything in life I had to be aggressive. I had to get out there and go for it.

42. Failure makes me work even harder.

43. I would tell players to relax and never think about what’s at stake. Just think about the basketball game. If you start to think about who is going to win the championship, you’ve lost your focus.

44. When I step onto the court, I don’t have to think about anything. If I have a problem off the court, I find that after I play, my mind is clearer and I can come up with a better solution. It’s like therapy. It relaxes me and allows me to solve problems.

45. Live the moment for the moment!!!!

Sincer va spun I FUCKING LOVE THIS GUY!!!!! Stau si citesc aceste quot-uri si devin atat de ambitioasa incat simt ca in timp ce le scriu mintea mea deja lucreaza la telurile mele:)):)) este incredibil! Dupa atata timp de cand s-a retras inca reuseste sa motiveze oamenii, sa motiveze atleti. Un om care gandeste cum gandeste el, care are disciplina lui, talentul lui, ambitia lui care de fapt ii da putere sa faca minuni, sa atinga orice tel isi propune, acest om este si va fi un idol, este si va fi cel mai bun sportiv al tuturor timpurilor.

Chiar el a spus la un momendat ca stie, este constient ca este negru, insa ar vrea sa fie privit ca o persoana, pentru ca pana la gata asta este dorinta fiecaruia.
Toti oamenii sunt rasisti, au fost sau vor fi la un momendat, este inevitabil, deoarece ne sta in ADN sa judecam oamenii, sa tragem concluzii pripite, sa ne consideram mai buni ca altii, iar acest om era constient de aceste lucuri ...

M.J. m-a motivat in doar cateva ore in care am privit documentare despre el, despre viata lui, despre performantele lui. M.J. ca si persoana era la fel de tare ca si sportiv. Nu exista nici un dubiu in asta! Inca schimba vieti prin ceea ce odata a spus, prin ceea ce a facut pentru omenire. Este un idol, este privit ca atare si respectat pentru ca merita! Acest om a muncit pentru toata admiratia de care are parte, iar stilul llui de viata, performantele lui sunt marturii pentru tot ce are! Este un adevarat model! Sincer va spun ca si eu il admir si ii recunosc meritele!

Este singurul om, pe care pot sa spun ca il respect pentru ceea ce este, pentru ceea ce a facut, pentru ceea ce gandeste. Jos palaria!
Poate o sa-l cunosc intr-o zi, never say never .... vorba lui M.J.

R.I.P. Andy Whitfield

Nu mai stiu cum am ajuns sa urmaresc serialul Spartacus ... dar ceea ce pot sa va spun este ca m-am indragostit pe loc de serial datorita lui Spartacus sau mai bine zis datorita lui Andy. Imi placea la nebunie filmul datorita lui Andy care dadea un sentiment real, pur fiecarui sentiment de iubire, ura, pasiune, durere ... el era acela care dadea viata personajului. Placut impresionata fiind de el si de serial m-am uitat pe IMDB sa vad ce nota are. Tot acolo am vazut ca in sezonul doi este folosit un alt actor si nu intelegeam de ce ... asa ca am inceput sa citesc despre asta. Am ramas socata cand am citit ca actorul Andy Whitfield este mort. Nu imi venea sa cred, asa de tanar, asa de talentat adica ce s-a intamplat ... am inceput apoi sa citesc ca a fost diagnosticat cu boala limfom non-Hodgkin in septembrie 2010, moment in care a parasit si serialul. A primit 25% sanse de supravietuire, iar daca nu urma tratament ar fi avut intre 3 si 6 luni de trait. Acuma va intreb pe voi ce credeti ca a simtit acest om cand a aflat aceasta veste? Are 2 copii mici si frumosi, are o nevasta frumoasa care il iubea, tocmai ce a devenit super celebru datorita acestui rol, iar viata i se scurgea incet incet .... Trebuie sa recunosc ca sunt extrem de deprimata ... am avut un soc, parca am refuzat sa urmaresc sezonul 2 si 3 .. apoi m-am razgandit deoarece am considerat ca el merita sa ma uit mai departe si sa cred in ceea ce a crezut el, in munca lui si a celorlalti actori... Zilele trecute am vazut un articol in care aflu ca s-a facut un documentar despre el, despre viata lui, despre povara cancerului, a bolii, a vietii atunci cand sti cat mai ai de trait si ce anume iti va aduce sfarsitul. Este ingrozitor, parca ii simt durerea daca ma credeti ... a murit asa de tanar, a murit atat de plin de viata, cu o dorinta pentru viata asa de mare cum multi dintre noi nu o avem si care inca ne aflam in viata. A lasat cu greu aceasta lume, familia lui, cei doi copii, a luptat pana in ultima clipa, este extrem de dureroasa si reala durerea scenelor din acest documentar ... Te face sa te gandesti la viata, la tine, la atatea lucruri care sunt cu adevarat importante in aceasta lume ... Nu il cunoosc, insa din ce am vazut acest om nu merita sfarsitul de care a avut parte, nu merita sa moara asa de tanar, nu merita aceasta boala necrutatoare ... Andy s-a intrebat de ce el, de ce si cum a luat aceasta boala, de ce trebuie sa moara ... nu imi pot imagina ce a fost in sufletul lui cand a aflat, nu imi pot imagina la ce s-a gandit cand si-a privit sotia si cei doi copii si cand a realizat ca el va murii, iar ei vor ramane in urma lui, singuri ... Oare ce simte un om cand primeste aceasta veste ... nu stiu ce sa va mai spun ... chiar nu am puterea, energia sa mai zic ceva ... Asta este unul dintre motivele pentru care nu vreau sa mai fac copii .. azi esti, maine nu mai esti ... viata nu vine cu garantie de 100 de ani, in care sa traietsi bine, sa fii sanatos si fericit. Ea vine cu probleme, cu responsabilitati, este viata reala, nu basm, nu cum ne-am dorii noi sa fie. Cred puternic in a traii momentul, a traii si a aprecia prezentul, pentru ca ziua de maine chiar nu stii ce veste aduce ... este important sa apreciem viata si sa facem ce credem noi ca este cel mai bine... Documentarul se numeste " Be here Now!" si despre asta puteti citii mai multe aici: http://procinema.ro/stiri/andy-whitfield-lupta-sa-cu-cancerul-a-fost-filmata-imaginile-tulburatoare-ale-documentarului-be-here-now.html?utm_source=procinema.ro&utm_medium=email&utm_campaign=Newsletter+Procinema+12all+-+zilnic06%2F11%2F2012+12%3A54&utm_content=klaus.dido%40gmail.com

Fucking Fridays

De mic copil adoram vinerile pentru ca ele aduceau weekend-ul, deci mini- vacanta de scoala, trai si viata. Mai tarziu, adult fiind, nu era vreo smecherie sa astept vinerea, deoarece era cu munca si atunci, liber de la servici, insa de la treburile de casa nu aveam liber. Acuma insa am ajuns sa urasc vinerea din foarte multe motive. Unul ar fi ca weekendul nu incepe de vineri dupa-masa, atunci ma aflu la munca, iar mai mult sambata muncesc 12h. Deci weekend-ul meu incepe practic de sambata noaptea ora 23:59. Va dati seama ca vineri cand toata lumea vine acasa si imi ureaza un weekend frumos, ma enervez .. cu atat mai mult cu cat lucrez in acest loc de peste un an si cei mai multi nu stiu ca lucrez si sambata .... chiar toata ziua as vrea sa adaug :)) gen de la 12 la 00.00 deci toata ziua :)), nu ?:)):)) Lasand asta la o parte am decis sa nu urasc vinerea atata de mult pentru ca ea aduce cu ea sfarsitul celei de a 4-a zi de munca, iar sambata desi lucrez 12h am apoi 2 zile libere, deci pana la gata treci si peste asta daca trebuie. Insa in ultimul timp vinerea s-a dovedit a fi extrem de cacat, uneori mai de cacat decat sambata daca va puteti imagina. Pentru ca am planuit o mini vacanta de pe 2 iunie pe 5 iunie, am fost probabil hate-uiti ca ne luam liber si in ciuda faptului ca speram ca ultima zi de munca, vineri, sa fie o zi lejera, ea nu a fost, chiar deloc... Vineri trebuia sa ne facem aprovizionarea cu hrana pentru cele 3 zile de vacanta pentru 4 persoane. Trebuia mers in 6 locuri diferite, iar afara ploua cu galeata. E ok ca cica ai masina, conduci, deci cat poti sa te uzi, nu? Doar mergi din masina pana ce intri in magazin, nu ? GRESIT, jos, 3 pe ziua de azi !!!! Am fost facuti varza, KO ca Bute, am intrat la apa si a fost groaznic! Din parcare pana la magazin mergeai vreun minut, suficient insa ca apa sa ajunga la chiloti ... am incercat apoi sa aduc masina pana in fata magazinului, insa cand cumperi mancare pentru 3 zile si trebuie sa faci vreo 10 ture pana golesti caruciorul, nu te ajuta deloc sa parchezi in fata magazinului, deoarece finalul a fost acelasi ... In drum spre munca ma gandeam cu al meu sot ca sigur ca-canadezii astia stau acasa pe o vreme de cacat ca si asta, doar nu o sa-si vizitezi prietenii la condo cum fac deobicei, nu ? Din nou 3, am stat si jos, am plecat si acasa ... La munca a fost ingrozitor, extrem de multa lume a iesit afara din casa ca sa fie udata pana la underwear de catre vremea de cacat ce era afara ... Unde credeti ca au mers ei ? Evident au venit la noi ... In timp ce stateam linistita am primit un telefon la care trebuia raspuns repede si la obiect in secunda doi. Cica prietena cuiva ce are apartament de milioane de dolari la Penthouse, ar avea nevoie de ajutor. Cica, chipurile, mobila zboara pe terasa, ea este singura, panicata si plange ... deci are nevoie urgent de ajutor, ajutorul unui barbat care ar putea sa puna toata mobila la un loc sigur de vijelia vantului turbat. Cum eu eram singurul barbat disponibil, in afara de domnul ce a sunat si care era blocat in trafic, deoarece in Canada daca ploua se blocheaza circulatia, nu datorita unor evenimente speciale, ci datorita imbecililor ce se numesc soferi .. si din pacate se aflau in trafic. Pentru ca eram convinsa ca nu este asa de grav cum mi sa descris m-am dus plina de mine sa ajut o doamna distrusa, panicata si plansa cu mutatul mobilei. Cand am ajuns la etajul Ph, respectiv etajul 27 si am vazut balustrada din sticla sparta, cioburi peste tot, mobila imprastiata in toate directile si ridicata la cate un capat de vant, iar residenta era speriata, cu lacrimi in ochi, panicata si eu am zis ... okkkk, deci chiar e pe bune un FUCKING 911 CALL ... Aflu ca nu are cheie de la usa si ca daca se inchide ramanem pe teresa unde bate vantul puternic din toate dorintele cu mobila zburatoare and that is not funny at all. Trag o butelie de gas de la bbq o pun in usa si ne apucam sa mutam vreo 10 bucati de mobila de teresa ... pentru ca vremea nu ne permitea sa gandim foarte bine faza am ales sa le aruncam in singurul loc ferit de vant, ce era si un pic protejat de un zid de lemn. Pe jos se aflau bucati de sticla deoarece o bucata de metal pusa sa acopera o scurgere a fost smulsa de vant si proiectata direct in balustrada de sticla .... iar mai peste tot se aflau cioburi. Uite asa am inceput sa mutam din mobila pe sus, pe jos, ba nu intra, ba nu se potrivia, ba nu mai era spatiu asa ca Rahan-ul din mine a trebuit sa ridice scaunele acelea si se le arunce peste altele ... si tot asa ... View-ul era nemaipoment, insa cu vant este extrem de periculos acolo. Teresa era imensa, mai mare decat multe apartamente vazute in Toronto de catre mine, iar apartamentul fiind la Ph avea 2 etaje si era extrem de mare ... dar la 3 milioane bucata macar spatios sa fie ca in rest ai parte de aceleasi chestii ca si ala ce a dat 200 de mii pe el :) vorba vine .. ca nu exista apt cu 200 de mii in building unde muncesc eu ...:)) Am stat pe acoperis vreo 15 minute, minute in care am fost batuta de vant, udata de ploaie, jefuita de vant, deoarece aveam un lip gloss in buzunarul din sacou, iar sacoul imi era in cap, pe spate, in dreapta, in stanga, in toata directie de fapt si probabil mi-a fost furat pentru ca in buzunare nu mai aveam nimic ... Vantul aici bate ffoarte tare cu peste 100 km pe ora uneori, datorita zonei, se pare ca este una dintre cele mai batute de vant din Toronto, lucky me ca muncesc taman aici. Am reusit sa-mi infig si sticle in palma, sa vars sange pentru patrie si cum faptele eroice nu sunt uitate, a doua zi cand domnul a trecut pe langa mine a uitat sa-mi spuna multumesc sau salut ... e ok a facut-o a 4 zi ... it's all good it's all good ... Nu ajung bine la birou ca vine o psihopata de baba si urla la mine ... ca ea a stat 10 minute, deoarece eu nu am deschis usa si a inceput sa se panicheze de la singuritate si au apucta-o crizele .. Incerc sa-i explic ca am fost plecata la un 911 call, insa baba nu are chef sa auda explicatii, asa ca vizibil nervoasa de harfele babei o intreb pe cine viziteaza, who the fuck is your lucky friend ... Insa baba nu era retarda, asa ca mi-a zis ca nici nu imi spune, uite asa sa ma oftic eu de nervi ... m-am ofticat cei drept, insa cum eu nu iert nu uit ... azi vine baba din nou in vizita, iar eu nu scap ocazia sa ma plang la sefu lache cat e de rude doamna, ca ultima oara cand a trebuit sa raspund la un 911 call si ca urmare a faptelor eroice savarsite acolo am fost ranita in misiune, iar cu mana sangeranda aceasta doamna a hotarat sa urle la mine caci ea a stat 10 minute singura si a inceput sa se panicheze. Mai mult cuvintele doamnei au fost ca putea sa faca si infarct si nimeni nu ar fi stiut .... Se pare ca era my fucking lucky day, deoarece seful lachita mi-a marturisit ca si el are probleme cu doamna si ca aceasta ar fi nebuna rau. Uite asa se ia o decizie bine argumentata si este sunata residenta si pusa la curent cu nesimtirea prietenei ei... Apoi ghiciti ce ?! Doamna vine sa-mi ceara iertare, insa nu cred ca stia cum se face, deoarece nu a reusit decat sa ma scoata din minti ... si acum o sa incerc sa redau din conversatia cu dansa ... Doamna: Nu am stiut ca ai fost plecata cu treaba sau ca iti curgea sangele din palma, ... insa spre apararea mea sa stii ca am stat 10 minute singura si nimeni nu mi-a deschis usa ... Eu: Dear fucking lady, minus cuvantul fucking .. :) sincer chiar NU conteaza daca am plecat cu treaba de 911 call sau daca am mers la baie, dumneata NU ma vizitati pe mine deci NU eu trebuie sa va deschid usa ... Doamna: Cum adica nu imi deschizi usa ? Pai tu mi-ai dat drumul in garaj? Dar daca nu tu, atunci de ce scrie numele tau la buzz buzz, ca daca asa sta treaba trebuie sa-ti fie scos numele ... Eu: Hei doamna, alllooooo, doamnaaaa???? ma lasati si pe mine sa vorbesc ? Doamna: Dar de ce este numele tau acolo, daca nu am voie sa il folosesc? Eu: Doamna imi dati si mie sansa sa va vorbesc? sau e un monolog ceea ce facem noi aici? :)) Doamna: Bine bine, hai ca tac, zi tu zii .... Eu: Dumneata cand mergi in garaj trebuie sa buzzui pe prietenii tai, deoarece daca nu ma vizitezi pe mine, si NU ma vizitezi pe mine, trebuie sa iti buzzui prietenii, iar ei iti deschid usa. Doamna: Pai am sunat, dar nu raspund! Iar eu am inceput sa ma panichez acolo, era sa fac infarct, daca faceam si nu era nimeni acolo sa fii vazut tu atunci! Eu: In primul rand ce numar ati sunat .. imi spune numarul, ii spun gresit, acest numar nu exista, iar apoi ii explic ca daca nu raspund prietenii ei, eu pot sa-i deschid usa, asta daca doresc si binevoiesc, insa in cazul ei NU binevoiesc, iar in acest caz ea trebuie sa vina langa mine si practic sa stea aici pana prietenii ei raspund. Vizitatorul este clar ca trebuie sa fie anuntat, daca nimeni nu vrea sa o vada, accesul ei ii este refuzat. Bineinteles ca nu pricepe absolut deloc si incepe sa vorbeasca nervoasa ca pe ea nu o intereseaza ca eu muncesc sau ca mai am vreo 300 de apartamente sau ca eu sunt sau nu sunt portarul ei ... Tot ce trebuie eu sa inteleg este ca ea s-a panicat si ca putea sa moara, iar eu nici nu stiam ... Eu: Doamna, va rog frumos sa va intrebati prietenii si sa aflati care este protocolul atunci cand vizitati aceasta cladire, dar eu va spun sincer ca NU ma intereseaza ca v-ati panicat, eu NU o sa va mai deschid usa de acuma inainte, iar daca vreti sa nu mai asteptati jos sa va anuntati prietenii ora la care ajungeti si sa faca bine sa va raspunda, ca altfel si data viitoare veti sta si va veti panica, caci eu personal nu o sa va mai deschid usa! Doamna: Eu am venit aici sa-mi cer iertare, atata vreau sa stiu, daca imi acceptati scuzele sau nu, restul nu ma intereseaza deloc ... Eu: Pentru ca mai aveam doua doamne in fata mea, am zis ranjind stramb ca da, i le accept ... Insa la ceea ce ma gandeam era ca abia astept sa vina data viitoare sa trebuiasca sa deal-ui cu ea .... Hahahhahahah abia astept .... Cele doua doamne socate au zis la plecarea femeii: Who the fuck was this bitch ?!?!?!?!? Hhahahahahha ... nu, au zis wowwwwwwww, what happened to her? Nu cred ca e cu toate oalele la locul lor ... Da ... asa ma gandeam si eu ..oricum abia astept sa ma revad cu doamna, este clar ca ne simpatizam reciproc la greu ... insa diferenta dintre mine si ea este ca eu detin puterea la butoane ... deci sa vedem who is laughing at last ...