Realitatea goala goluta ...

Realitatea goala goluta ... vreau sa va intreb ceva si pot doar sa sper ca fiecare va fi sincer atunci cand isi va raspunde la intrebare. Cati dintre voi sunt fericiti, impliniti, pe plan profesional? Cati dintre voi si-au vazut visul implinit si au devenit ceea ce si-au dorit din totdeauna? Cati dintre voi traiesc si acuma visul? Trebuie sa recunosc ca nu mi-am dorit niciodata sa devin ceva anume ... nu am vrut sa fiu nici doctorita, nici profesoara, nici avocata, nimic ... singurul lucru ce mi-am dorit si acuma mi s-a implinit deja, era sa parasesc orasul, tara. Nu am apucaturi de nationalista, dar recunosc sunt momente cand ma simt mandra ca sunt romanca, insa acelea sunt extrem de rare ... Deobicei ma simt mandra atunci cand un alt roman ma face sa ma simt mandra, deoarece performanta in orice domeniu este rara in tarisoara noastra, iar atunci cand vad ca cineva reuseste si face sau devine ceva, ma impresioneaza in primul rand ca stiu ca nu sunt conditii in tara. In domeniul sportiv de exemplu consider ca este foarte greu sa ajungi la performanta, desi sunt multi care fac sport de performanta. Statul nu ofera sprijin financiar absolut deloc sau conditiile necesare astfel incat sportivii din tarisoara sa poata atinge performante. Uitati-va la USA sau chiar in Europa, in tarile dezvoltate, toti sprijina sportul practicat inca din generala, apoi liceu, apoi la facultate. Insa ca sa sprijini trebuie sa si investesti. Toate scolile sunt dotate cu sali de sport performante, cu bazin de inot, cu teren de fotbal, baschet, fotbal american, baseball, astfel incat fiecare poate sa practice sportul iubit in conditiile necesare. In Romania nu ai conditii, nu ai bani de echipamente, nu ai bani de dat ca sa te inscrii la anumite sporturi si tot asa.
Prima oara am iesit din tara pe la 6 ani si in acel moment am stiut " ce o sa ma fac cand o sa fiu mare" si anume ca o sa plec din tara, deoarece am vazut ca in alte locuri este mai frumos decat acasa. Cand eram mica imi lua ochii absolut tot ce vedeam, parcuri frumoase, hutule frumoase si multe, care erau colorate si chiar mergeau (hahahhahah), magazine mari ce aveau de toate, de la mancare ce nu am mai vazut la dulciuri, la jucarii. Totul mi se parea frumos si civilizat. Acuma am ajuns aici, deci mi-am implinit acest vis din copilarie, chiar mai mult consider ca am "evoluat" intr-un fel in momentul in care m-am decis sa fac mai mult pentru mine, pentru familia mea si sa emigrez. Cand esti mic esti impresionat de lucruri marunte, cu atat mai mult cand provii dintr-o tara saraca, dar pe parcurs inveti ca unele lucruri sunt si ar trebui sa fie normale. Cand emigrez astepti altceva, ai alte pretentii de la tine, va dati seama ca nu am fost impresionata de dimensiunile magazinelor sau de parcuri, insa m-a impresionat infrastructura lor, iar faptul ca sunt multe parcuri, curate, cu flori ce nu au fost smulse din pamant consider ca tine de educatie, de civilizatie. Problema cu emigrarea in Canada este ca tu nu emigrezi intr-o tara ci emigrezi practic intr-o tara a carei populatii provine din toata lumea. Aici problemele sunt diferite, deoarece procesul de adaptare devine cu atat mai greu cand fiecare are propria mentalitate, proprile obiceiuri. Sincer va spun ca nu mi-a fost greu sa ma adaptez la mediul inconjurator cat imi este inca greu sa ma adaptez la oameni, la comportamentul lor. La inceput este greu ca esti singur, ca familia este departe, insa in momentul in care incepi sa te obisnuiesti cu aceasta idee, orasul, viata de aici nu devine cu mult diferita de viata de acasa. Adevarul este ca aici nu ai viata sociala pe care ai avut-o in tara. Romanii nu suporta alti romani in tarile straine, deoarece le este frica ca li se face voodoo la caprita din curte, asa ca e mai bine pentru multi sa nu socializeze. Adevarul este ca suntem invidiosi si nu ne mai prieste nimic in momentul in care aflam ca alt roman ii merge foarte bine. Mai bine nu stim, dar daca stim se intampla sa facem voodoo la caprita, la iarba, la flori, la ce putem :)) Long story, short story nu am probleme de singuratate, nu am nevoie de zeci de mii de prietenii, care pana la gata nu sunt adevarate, mai mult, sunt daunatoare, problemele mele de adaptare sunt cu oamenii.
Sorina a scris ca ar trebui sa-mi schimb jobul ... Realitatea este ca nu am alte optiuni! Sorina, daca te afli in Canada stii cat este de greu sa prinzi un job bun fara sa ai cunostinte in diferite domenii sau sa te recomande cineva. Toate joburile ce le-am avut in Canada au fost prin recomandare si am stat acolo pentru ca nu suntem prosti si am invatat meseria foarte repede. Am aplicat pe internet pe pagini ca si craiglist o gramada, nu am fost angajata deloc. Recunosc ca am fost chemata la unele interviuri, insa doar atata. Fara sa ai scoala facuta aici, fara sa te duci sa iti recunoasca careva macar ceva cursuri din Romania esti practic fara diplome, fara hartii. Chiar daca am hartii, nimeni nu stie de ele, deci optiunea mea este jobul de supravietuire. Domeniul in care am mai lucrat aici, este platit mai prost decat ce imi aduce postul de security in acest moment. Din pacate si acele joburi sunt putine, iar sansele sa fi chemat la interviu si sa iei si jobul sunt mici. Desi oficial Canada nu se afla in criza, nu sunt joburi noi deloc, foarte putine in anumite domenii in care trebuie sa fi specialist sau sa ai hartii. Nu stiu ce lucreazi Sorina sau Alina, insa pentru mine in acest moment nu am prea multe sanse de schimbare de job. La fel cum a zis Alina, peste tot e la fel. Sunt convinsa ca nu in blocul in care lucrez eu s-a rasturnat carul cu prosti, deoarece am mai avut vreo 4 joburi inainte de asta, iar ca security am lucrat si in alte site-uri. Toata lumea e la fel, insa am intalnit oameni rai, care pur si simplu simt nevoia sa te jigneasca, sa-ti arate locul. Vorba sotului meu, in momentul in care te vad in uniforma la post te considera prost si sarac, plus ca vorbesti cu accent deci esti inferior clar. Singurele persoane fata de care am eu o atitudine superioara sunt ochiosii. Recunosc si nu sunt mandra de asta, insa ochiosii au un fel de a ma enerva. In primul rand sunt super ignoranti si asta pentru ca sunt prosti si considera ca regulile sau un anumit comportament nu este pentru ei. Nu stiu cum sunt in tara lor, recunosc mereu am fost interesata de obiceiurile lor, insa in Canada sunt ignoranti si deloc dispusi sa invete sau sa se adapteze. De aceea cei mai multi dintre ei nu invata engleza deloc, pentru asta au copii. Este cel putin haios sa vezi un ochios pe la 45 de ani care nu reuseste sa scoata un hello corect din gura, insa copilul de maxim 10 ani iti explica ce vrea taicasu.
Eu in Romania nu am simtit nevoia sa vorbesc cuiva de sus, sau sa ironizez pe cineva care muncea fizic sau sa am prejudecati fata de munca de jos. Aici insa, mi se intampla de foarte multe ori sa fiu luata la misto, sa mi se vorbeasca de sus, sa fiu judecata dupa uniforma, dupa job, iar vad in unii satisfactia ca imi vorbesc urat. Asta mi se pare cel mai nasol, iar cu asemenea comportamente nu m-am putut obisnuii sau adapta la ele. Prietena mea lucreaza la Timi, iar la sfarsitul programul trebuia sa faca curat. Un individ s-a apropiat de ea in timp ce lua gunoiul si i-a spus jignitor plin de greata ca " you are doing a great job!" apoi a ranjit in batjocura. Prietena mea a inlemnit neavand nici un fel de reactie, insa s-a simtit extrem de umilita. Cine imi poate da un raspuns referitor la comportamentul acelui individ? Eu am un raspuns si anume ca unii sunt pur si simplu rai, singuri si extrem de prosti, ratati, fara sa savarseasca macar o fapta buna in viata lor, fara prieteni, fara scop. Problema mea este ca ma enervez cu ei, ca ma afecteaza cacaturile ce le spun, ce gandesc si ajung in situatia in care imi fac rau singura. Imi pun in pericol munca incercand sa le explic ceva unor idioti si ma las afectata de comportamentul lor. Oricum nu am cum sa le schimb atitudinea, gandirea, comportamentul, deci sa-mi explice cineva de ce ma chinui ??!!? Dupa o discutie cu sotul meu am realizat ca nu pot continua asa si ca nepasarea este singura optiune a mea in aceste cazuri. Am observat ca oricat de mult incerci sa impresionezi pe cineva, chiar daca iti faci jobul perfect 95% si 5% gresesti, nimeni nu iti va recunoaste meritele, iar de un multumesc nici nu poate fi vorba. Asa ca de ce ma chinui? De ce ma chinui sa fiu perfecta, sa fac totul perfect, cand mereu vor exista oameni ce imi vor zambii in fata, iar pe la spate ma barfesc si sunt nemultumiti de jobul ce il fac? Daca e sa trag o linie si sa dau un sfat referitor ca "canadienii" din Canada si fata de comportamentul lor ar fi acesta: NU exista relatie de prietenie la locul de munca, nimeni nu iti vrea binele, asa ca trebuie sa te pazesti tu in primul rand de absolut orice. La locul de munca nu exista prietenie, ti se va zambii in fata, iar pe la spate vor incerca sa te sape, sa-ti pierzi locul, sa primeasca ei jobul tau. Nu trebuie sa ai incredere in nimeni, respectul se castiga foarte greu, iar cel mai bine este sa faci strictul necesar pana in momentul in care esti absolut convins ca merita. Daca stii ca etsi apreciat in firma si poti fi promovat munceste mai mult, pana atunci daca faci mai mult decat trebuie fi sigura ca se vor gasi oameni din firma sa te barfeasca, sa iti puna bete in roata. Cu cat iesi mai putin in evidneta aici, cu atat este mai bine. Eu de exemplu la munca ma agit, fac de toate, sunt severa cu regulile si pe o parte ma comport ca si un politist uneori si chiar daca actionez in interesul firmei, rareori sunt interpretata corect. Oamenilor nu le place sa li se spuna ca au gresit, ca au incalcat regurile, ca nu au voie, mai ales sa li se spuna de oameni ca mine ... Nu stiu daca ma aproba careva, insa asta este parerea mea. Totodata am realizat ca eu pe ei, respectiv pe oameni nu am cum sa-i schimb ever, singurul lucru ce il pot face este sa ma schimb eu. Eu trebuie sa-mi schimb atitudinea, comportamentul fata de ei, iar asta ca sa nu mai sufar eu, sa ma protejez pe mine. De doua zile sunt relax la munca si am reusit sa nu ma enervez cu nimeni. Imi doresc foarte tare sa nu ma mai enervez cu prosti si sa numai simt eu nevoia sa schimb lumea in bine ... pana la gata de unde stiu eu ca ce e bine pentru mine este si pentru ei? Si totodata, imi pasa mie de binele oamenilor? Sunt oameni care simt nevoia sa-ti spuna ca esti un gunoi, ca etsi prost, urat, gras, in momentul in care te simti asa si ai ajuns sa crezi chestile astea despre tine, problema esti tu, nu ei! Vorba sotului un misto nu este misto decat atunci cand persoana respectiva de care faci misto se simte, se ataca la vorbele tale. Doar atunci este un misto reusit. Daca persoanei respective i se rupe si este de acord cu ce spui in acelasi fel, mistoul isi pierde din valoare, din culoare ... Acesti oameni au satisfactie doar in momentul in care le arati satisfactie. Aici unii abia asteapta sa te iei cu ei in gura ca sa poata sa arunce cu frustraile lor in tine, cu rautatea lor, cu prostia lor ...
Din nou aberez, aberez, apoi uit de unde am plecat :))

Ceva FUNNY - ajung azi la munca intr-o stare de ZEN total, iar colegul imi povesteste ceva ce m-a lasat fara cuvinte, iar eu am cuvinte mereu :)) Probabil v-ati prins deja ca este vorba despre ochiosi, doar ei fuck lucruri trasnite. O copilasa ce locuieste in bloc cu parintii ei foloseste extrem de des Game Room-ul. Pana aici nu e nimic iesit din comun, ce este iesit din comun este ca inchiriaza camera sub pretextul ca vrea sa invete. Cine mai invata in zilele noastre,nu? Decat daca studiaza pentru altceva decat scoala, asa-i?? De fiecare data operatiunea are aceeasi ordine. Ea vine, rezerva camera apoi se duce acolo. Imi spune ca pot sa inchid dupa 5 minute, astfel incat sa nu fie deranjata :)) Dupa cateva minute vine un visitor pentru ea, probabil colegul de scoala, nu? Apoi dupa ce fac paper work-ul necesar, acestia se asigura ca am plecat si ca am inchis usa, asa ca sunt singuri ... Nimic neobisnuit pana aici. Doar ca acesti doi neastamparati fuck sex in Game Room! Da, ati citit foarte bine! Mutau una dintre mese in lateralul canapelei, astfel incat sa nu se vada clar pe camera ce fac, apoi se dezbracau si si-o trageau. Asa ceva?!? DA, asa ceva! Cum ne-am dat seama? Femeie ce face curat a gasit vreo 5 prezervative prin canapea, pe la margini, sub canapea si tot asa ... Deci cum sunt ei tineri si nu au locul lor, folosesc acest loc public sa fuck(a) sex. Acuma jobul meu este sa le dau camera si sa-i urmaresc apoi sa-i prind in flagrant. Apoi ii amenint cu politia si le mai spun ca nu au ce cauta in acea camera niciodata niciodata din acel moment.... Spuneti si voi, nu am un job superb? Eu sunt la cativa metri de ei, imi fac treaba, oamenii vin acasa de la munca sau pleaca in oras, nimeni nestiind ca in camera de langa sunt doi ochiosi de un metru si 15 centrimetrii care experimenteaza Kama Sutra. Ma miram eu de ce de fiecare data cand pleaca avea un zambet larg pe buze ochioasa ... mereu insa consideram ca orele de studiat au ajutato foarte mult ... da ... fucking kids ... fucking chinese ...