Wednesday, July 6, 2011

TUpeul !

Salutare .... ceva incredibil mi-a fost dat sa traiesc si vroiam sa va impartasesc de ieri evenimentul, dar la munca s-a belit treaba si am avut CaCalau de munca ...
Azi cu forte noi si valuri deocamdate linistite incep povestirea... O doamna iranianca pe la 55 de ani vine la mine si ma intreaba daca mai este superintendentul la munca. Ii explic ca NU mai este nimeni din staff si ca sunt singura aici. Apoi incepe sa imi spuna ca ea are nevoie de ajutor. Tin sa precizez ca pare putreda de bogata, dar singura mereu si evident MEREU, dar mereu in cautare de "sclavi" / ajutoare. De mai multe ori am ajutat-o si anume i-am carat eu chesti din parcare in apartament, ca mereu se nimerea sa vina dupamasa cand evident eu eram singura care o putea ajuta. Cand am ajutat-o am facut-o pentru ca sunt un om bun, NU pentru ca as fi obligata sau ca aceste datorii intra in fisa postului meu. Insa doamna, pe langa ca nu a inteles deloc ca am ajutat-o ca sunt eu un om bun, mai avea si pretentia sa o ajut mereu. Unii oameni cred ca daca au bani si isi permit sa cumpere un apartament sau isi permit rate la banca pentru un apartament cred ca cumpara tot staff-ul! Apoi Doamna ma intreaba daca sunt cleaneri inca aici. Ma uit la ea lung apoi ii spun ca tocmai ce i-am explicat ca eu sunt singura aici si ca restul, toti au plecat. Apoi se uita la mine cu "puppy eyes" si ma intreaba daca nu as putea sa o ajut eu. Mi-a fost clar din second doi cand am vazut-o ca are nevoie de ajutor, din nou, la aceeasi ora cand doar eu as putea sa o ajut, insa nesimtirea domanei urma sa ma socheze. Ma uit la ea lung ... si ii explic ca eu nu pot pleca pentru mai mult de 5 minute si ca nu intra in atributiile mele sa o ajut pe ea cu asemenea chestii personale. Din nou insista ca este ok si daca o ajut pentru 5 minute. Urasc oamenii ce se milogesc, ce NU cunosc definitia refuzului ... Las din nou de la mine si o intreb in ce consta mai exact implicarea mea si ce fel de ajutor are nevoie. Apoi imi explica ea ca a cumparat kitchen cabinets, ce in traducerea libera inseamna mobila de bucatarie! Deci ea are nevoie de mine sa le iau din masina ei si sa le pun pe un dolly si sa i le duc sus, pentru ca ea nu poate. Ma uit din nou luuuuung la ea si ii explic: imi pare rau dar asta va dura mai mult de 5 minute si inca odata vreau sa va spun ca NU este jobul meu, datoria mea sa va fac acest serviciu! Se uita socata la mine si incepe din nou pentru a sasea oara cred, ca am si pierdut numaratoarea ca ea are nevoie de ajutor acuma si NU stie ce sa faca. Pentru ca am inceput sa ma enervez si sa urasc milogeala asta si totodata tupeul ei ii explic pe un ton un pic mai dur, clar si ca sa inteleaga. Daca nu poti sa le cari singura si cum nimeni nu este aici sa te ajute, DESI NU este datoria femeii de servici sa iti care tie mobila in apartament si nici a superintendent-ului sa faca acest lucru. Ei te pot ajuta dupa programul de munca daca chiar vor si evident contra cost. Ce treaba are femeia de servici cu tine ??!?!?! Corect, NICI O TREABA !!!! Apoi vad ca face ochii mari si o banuiam ca a priceput, insa inainte sa trag aer in piept doamna incepe sa vorbeasca din nou ... Ok, am inteles ca nu mai este nimeni din staff ce m-ar putea ajuta, insa poti sa-mi faci o mica favoare si sa intrebi tu oameni, de preferinta barbati ca ei sunt mai puternici daca ma pot ajuta ? Baiiiiii frate, in momentul ala mi-am pierdut mintile! Ma uit la ea si o intreb: nu cred ca am inteles ce vroiai sa spui deci o sa mai repet eu inca odata si daca am inteles bine ma aprobi, ok ? OK, mi-a raspuns Doamna. Tu vrei sa opresc eu locatarii ce vin acasa de la munca sau pe vizitatorii lor si sa-i trimit la tine la apartament sa te ajute sa cari mobila de bucatarie? Fata domanei s-a luminat dintr-o data si mi-a raspuns DA, asta vreau! Crezi ca ai putea sa faci asta, imi spune doamna. Ma uit la ea, tremurand de nervi si socata de tupeul ce dadea dovada si ii spun, imi pare rau, insa nu pot face asta! Nervoasa doamna ma intreaba ce ar trebuii sa faca ea in aceasta situatie! Ma uit la ea si imi dau seama ca vorbesc cu un om complet retardat, ce nu are aceeasi minte, valori, educatie, ca sa ma priceapa sau sa inteleaga cat e de tupeista EA, cerand unor necunoscuti sa o ajute sa care mobila si purtandu-se extrem de natural, ca si cand este datoria lor fata de ea, de umanitate sa faca asta! Va intreb eu acuma, cat vi se pare de normal ?!?! ASA CEVA, DAR ASA CEVA??!?!?!?!??! Am vazut ca nu pleca si se tot uita la mine si mi-am dat seama ca asteapta sa vin eu cu o solutie la problema ei. Apoi gasesc solutia! De ce nu le lasi in masina pana a doua zi si in timpul orelor de munca il rogi pe superintendent sa te ajute cu mobila. Se uita la mine din nou socata si iritata ca Nu o ajut deloc si imi raspunde nervoasa. Pai si ce fac le las in masina peste noapte, daca le fura careva ?! Initial am crezut ca glumeste, apoi ma gandeam ca poate eu nu am inteles-o bine si o intreb din nou, dar ce are daca le lasi acolo, ca doar sunt in masina, nu afara, nu ?!? Ea se uita la mine de parca era mobila placata cu aur sau mai grav din aur si ca nu concepe sa le lasa acolo. Ma uit la ea si imi dau seama ca nu mai pot sa port aceasta discutie retardata cu ea, asa ca ii zic: NU s-a intamplat nici un furt de masina sau de bunuri in aceasta cladire si daca iti lasi mobila in masina peste noapte sunt convinsa ca nu va patii nimic. Apoi observ ca tot nu ii este clar si ca se pregatea sa mai zica ceva, asa ca o intrerup repede si ii spun, daca vrei, ai putea sa folosesti o patura sa acoperi marfa astfel incat nimeni nu va putea sa vada ce ai tu in masina, nu devin curiosi si nu iti vor sparge masina daca nu au nevoie de mobila ta, nu??! Intr-un final dupa mai bine de 20 de minute pleaca sictirita de langa mine...
Acuma va intreb pe voi, sunt eu un om rau ca nu am ajutat-o ?!?!?!?!?? SAU ea este o DOAMNA si este normal ca lumea straina, oricine, sa se opreasca din viata lor si sa o ajute pe ea cu ce are dansa nevoie. Ca DA, noi traim intr-o armonie perfecta, oamenii se ajuta intotdeauna intre ei si nu exista limite, frontiere intre rase, civilizatii, iar noi cu toti ne iubim si ne ajutam mereu, nu ?
Doamna m-a scos din minti, insa cu mult profesionalism am reusit sa depasesc situatia! Hahahahahahhahaha !!!!!

4 comments:

Alina---Explora Cuisine said...

Vai, deci am ras cu lacrimi LOL!!! F tare, asa ceva doar pe aici intalnesti, am vazut si eu din astia o gramada :) Nu pune la suflet, ca altfel ajungi sa innebunesti sau sa ti se duca nervii pe apa sambetei :)

Klaus Varahil said...

Hi Alina,
Care nervi ?!?:))Crezi ca mai am ? Oricum doamna este foarte tare, cand o vad mereu ma astept la ceva socant! Zici ca a aterizat de pe luna !

Alina---Explora Cuisine said...

Eu am vazut multi ca ea, dar noroc ca nu ai de-a face cu asemnea specimene in fiecare zi :) Hang on, ca nu ai copii inca, si cred eu (nici eu nu am inca) ca vom avea mare nevoie de nervii nostri--LOL!! XoXo

Unknown said...

Aveti dreptate in privinta copiilor.Eu am doi si trebuie sa fi cu nervii tare ca sa poti sa-i intelegi . Cred ca baba pe langa doi copii mici este nimic