Bine am revenit .... bine, pentru ca am impresia uneori ca scriu doar pentru mine si evident pentru sotul meu, Fanul No. 1. A scrie doar pentru mine nu este o problema, chiar deloc, depinde de fiecare de ce scrie, in ce scop, pentru ce ... Eu am creat acest blog in primul rand pentru mine, deci vreau sa pot sa si aberez cand este cazul. La inceput am scris si despre Canada, cum se face ca locuiesc si traiesc in aceasta tara m-am dat cu parerea la unele chesti. Apoi am observat ca unii ar dorii sa vorbesc Canada de rau, ceea ce nu am de gand sa fac, decat daca ma deranjeaza ceva sau am EU vreo experienta neplacuta. Ce treaba am eu cu restul tarii sau cu locuitorii ei? Exact, nici una !
Zilele trecute am fost destul de deprimata si tot mai mult ma gandesc la viata si la ce inseamna ea de fapt pentru fiecare dintre noi. Mi se pare mie sau civilizatia din zilele noastre a uitat sa "traiasca". Ne concentram foarte mult pe "the perfect look" pe the perfect life... Practic dorim sa fim perfecti, sa avem totul perfect, sa fim invidiati, admirati, iubiti, insa nu suntem perfecti deloc! Scopul scuze mijloacele ... chiar daca trecem peste propriul cap. Traim si ne hranim doar cu superstitii, suntem plini de prejudecati si clisee. Traim pentru bani, dar cati dintre noi traiesc pentru spirit si mai putin pentru trup? Totodata am observat ca lumea este foarte rea, invidioasa, oricine face rau la oricine si asta pentru ca poate. Nu zic ca nu a fost asa din totdeauna, insa merita sa ne jucam cu focul ? Daca suntem "rai" ca sa fim in rand cu lumea ne putem pierde sufletul ? Cati dintre noi au devenit rautaciosi ca mod de "aparare" impotriva celorlalti apoi a devenit si el ca ei ? ...
Omul este o specie ce se lasa influentata foarte usor de cei din jur. Vorba celor de la Mafia suntem animalul cu 2 picioare si ne hranim cu rautate sau cu durerea altora. Nu stiu cum erau oamenii acum 25 de ani pentru ca atunci abia m-am nascut, insa vremurile noastre de AZI sunt ingrozitoare. Singurul loc unde te poti simti in siguranta este CASA TA este FAMILIA TA, iar aici ma refer la partenerul tau. Chiar si parinti nu inteleg mereu de ce trebuie sa faci asa, de ce trebuie sa gandesti asa, de ce te comporti cum te comporti si tot asa ... Intr-o casnicie partenerii se influenteaza reciproc, se fac comprimisuri din ambele parti, insa oricat de mult iti iubesti parinti nu ii poti lasa sa iti influenteze viata de familie. Atata timp cat ai parinti, esti copil, nu conteaza daca ai 60 de ani, ai parinti spui mama si tata atunci esti copil! Insa la randul tau ai o sotie, ai copii tai, ai familia ta. In acel moment mi se pare normal ca tu si partenerul tau sa fiti aceia care hotarasc asupra familiei voastre. Multe femei au probleme cu soacra, multe cupluri au probleme cu socri sau cu parinti si sincer NU inteleg de ce. In momentul in care te casatoresti cu persoana iubita, va iubiti, va respectati si deveniti o familie mi se pare normal ca sa puteti decide asupra voastra, asupra planurilor, asupra viitorului vostru, nu? Fiecare intampina probleme in a se "despartii" de parinti, insa odata ce te casatoresti inseamna ca esti matur si ca esti pregatit sa ai familia ta. Consider ca ai nevoie de comunicare ca sa te intelegi cu socrii, dar si cu partenerul tau. Daca comunicare NU ai nimic nu ai. Daca iubire nu exista nimic nu exista. Daca parinti au o problema cu persoana pe care ai ales-o sa-ti fie partener in viata este o problema a lor. In momentul in care iti exprimi iubirea si decizia de a te casatorii cu cineva ei terbuie sa accepte si sa se poarte cu respect, daca cu iubire nu vor. Nu se pot baga in decizia ta, nu pot baga barfe si intrigi pentru ca nimeni nu mai se afla in clasa a 2-a, deci cu maturitate ar trebuii sa se rezolve totul. Eu NU am avut nici o problema cu soacra mea si am si locuit impreuna vreo 6 luni, ca apar discutii este altceva, insa NU a intervenit in relatie. Dar cunosc multe cazuri chiar si cazul parintilor mei unde soacra a intervenit, insa mama mea era prea slaba si mereu pasnica si nu a confruntato niciodata. Pentru ca relatia lor a fost puternica, iar mama mea tipul mai moale sunt casatoriti si azi dupa 27 de ani, insa la inceput a fost mai greu. Eu sunt o persoana mai dinamica, mai vorbareata, mai infipta si sotul meu nu e la fel ca mine, insa cand vrea devine. Pentru ca ne-am dorit mult sa fim impreuna si sa ne casatorim am reusit asta, iar parinti nostri chiar daca nu au fost la inceput de acord cu decizia noastra NU au intervenit, iar acuma sunt convinsa ca Nu regreta decizia de atunci. Consider ca trebuie sa pastrezi respect si iubire fata de parinti tai, insa totodata sa le reamintesti ca nu mai esti un copil, asta evident daca este cazul, si ca ai viata ta si vrei sa o traiesti cum vrei tu si mai ales cu cine vrei tu si ca ii vrei alaturi de tine ca sa va bucurati impreuna de viata. Pentru ca orice ar fi un parinte NU isi doreste copilul nefericit si singur, iar toti parinti pe langa binele copilului isi doresc sa faca parte din familia ACESTUIA, sa fie alaturi de ei, de nepotii lor.
Uneori ma gandesc ca avem un stil aparte sa ne facem viata mai complicata decat este. Suntem atat de diferiti intre noi si avem aceste personalitati atat de diferite incat orgoliul ne poate distruge viata, familia, iubirea din suflet, TOTUL ! Ce este viata daca nu exista dragoste in ea? Care este motivul existentei noastre? Fluturi in stomac, emotii la reintalnire, certuri ... toate au un scop, acela de a te face sa simti ca traiesti. Dragostea este cu adevarat cea mai mare putere din aceasta lume. Aceasta poate sa te inspire, sa te motiveze si sa iti dea putere in momentul in care simti ca esti pe marginea prapastiei. EA te ridica, EA te omoara. Pentru ca atata avem viata, familia din jurul nostru, partenerul de viata, prietenii, daca nu i-am avea am fi singuri, iar omul NU a fost creat ca sa fie singur. Consider ca functionam mai bine cu un partener, decat singuri. Vorbesti, te completezi, razi, iubesti, simti, doar alaturi de o alta persoana, singur nu te poti bucura de viata, de emotiile ei, de iubire, ... nici macar de ura. Ca sa simti ura trebuie sa fie indreptata spre cineva, daca esti singur nu poti fi capabil de o asemenea emotie.
Oamenii sunt creati in asa fel incat trebuie sa aibe MEREU credinta in ceva. Ca este in Dumnezeu, ca cred in UNIVERS, sau in religii diferite el trebuie sa creada. In momentul in care ii omori credinta unui om il DISTRUGI. Se spune ca singura putere in aceasta lume care are LIMITE este puterea unui om egoist. Atata timp cat crezi in ceva, atata timp cat daruiesti mereu, mereu, vei fi fericit, te vei simti cu un scop, puternic, bun ... In momentul in care crezi doar in tine si nu ai ceva la care sa aspiri, ajungi sa faci loc egoismului si orgoliului in viata ta. Mintea noastra merge intr-una trebuie sa se ocupe cu ceva, ficare om are nevoie de o fondatie puternica, ca sa poate functiona. De cele mai multe ori, foarte multi dintre noi se mint singuri, insa chiar si asa e mai bine decat sa le distrugi credinta. Ca e vorba de credinta in Dumnezeul biblic, ca e vorba in propria persoana sau in aspiratii, iluzii sau in celebrul E.T. Omul fara scop este un OM FARA SCOP ! Oricat de banal suna, exista un adevar in aceasta propozitie banala, fara de sens.
Cati dintre noi stiu celebra fraza cum ca banii NU aduc fericirea. In toate cartile de meditatii, de religii esti sfatuit sa TRAIESTI SIMPLU, sa nu alergi dupa bani, averi si sa alergi mai bine dupa averi sufletesti decat dupa cele lumesti. Nu traim mii de ani, asa ca invata sa te bucuri de lucrurile marunte care iti fac ziua mai frumoasa. Serveste micul dejun in liniste, fara nicio graba, citeste o carte frumoasa, plimba-te prin parc, mergi in excursii si relaxeaza-te in fiecare weekend. Trieste viata, traieste clipa. Pentru foarte multi dintre noi exista ACUMA, NU atunci sau in cele din urma ... Trebuie sa traim acuma, in acest moment, sa ne bucuram de noi, de sanatatea noastra, de lucruri marunte, banale.
Foarte important in viata este sa accepti un ESEC. Esecul exista in viata fiecaruia dintre noi si nu exista viata perfecta, omul perfect care sa nu aibe parte de un esec, de un necaz in viata lui ...Esecurile sunt inevitabile indiferent de situatie, iar omul trebuie sa invete sa se adapteze la multe situatii si mai mult sa accepte altele, chiar daca acelea NU faceau parte din planul initial. Oricine rateaza macar odata... daca ratezi, NU-i nimic mai incerci odata si inca o data pana reusesti.
Viata BATE FILMUL, iar de cele mai multe ori viata bate si realitatea ... Nu ai voie sa te opresti din drum si sa ramai blocat in "meditatii", in ttrecut ... pentru ca viata fiecaruia este ca un rau, ea NU se opreste in loc, noi insa ne mai oprim, iar atunci VIATA continua sa curga...
Nu va opriti NICIODATA oricat de greu ar fi, doar cei care continua sa mearga vor ajunge la destinatie, fie ea si moartea. Mai bine sa mori la sfarsitul vietii decat la inceputul ei ...
Viata continua, iar raul curge, apa e uda, cerul este albastru, iarba este verde ...
1 comment:
Foarte interesanta postarea de azi, pe langa cea dedicata mamei tale, btw, La multi ani mamei tale! Eu din cate am putut observa de cand sunt pe aici e ca oamenii tind sa uite de ce ai scris tu pe aici, se dedica 100% muncii si pretuiesc prea putin ceea ce nu putem reface, si anume timpul!!! Fericirea si implinirea zic eu, sta in toate acele mici lucruri, so Carpe Diem! that's the best in life!
Post a Comment