Merry Christmas !

Cu ocazia sarbatorilor de iarna, va doresc un sincer si calduros Merry Christmas si La Multi Ani !!! Sa auzim numai de bine si la anul in 2012 :)
Va pup si va imbratisez cu drag !

Hot & Sour Soup

Ca sa fie totul clar de la inceput, fara loc de speculatii, vreau sa se stie ca inca urasc ochiosii din ficati, NIMIC nu s-a schimbat. Din pacate pentru ei nu iti poti da seama din prima daca reprezinta un pericol pentru tine sau nu, deoarece toti arata la fel. Ei ne considera diavolii albi, iar noi ii consideram ochiosi prosti, ignoranti, rasisti, etc. Pe acest blog am dedicat multe articole ochiosilor, insa experientele mele negative cu ei au loc zilnic, din pacate ... Azi am avut o experienta placuta, spre surprinderea mea si tin sa vi-o impartasesc. Insa inainte sa incep trebuie sa va povestesc o experienta mai putin placuta...
Acum o saptamana am fost la dentist. Cei care locuiesc aici stiu exact cat de scumpi si de neprofesionist sunt unii. Experientele noastre la dentist au fost foarte ingrozitoare. Partea buna este ca avem beneficii de la munca, iar 80% este acoperit de catre ei, insa suma nu este mare. Chiar si asa la sfarsit de ani, acesti dentisti au foarte mult de munca. De ce abia la sfarsit de an? Pentru ca nu ai nelimitat redus cu 80%, iar lumea pune raul in fata, asa ca de cat sa mearga la inceput de an pentru lucruri marunte ca si carii asteapta in cazul in care au nevoie de o urgenta ce costa mai mult. Iar la sfarsit de an daca nu s-au folosit de reducere, profita si se duc sa vada daca au nevoie de plombe si alte cele. Uite asa, nici noi nu suntem diferiti de restul lumii, iar procesul este identic. Primul dentist de pe lista data de la firma ma enervat la maxim. Ea iranianca, asistenta iranianca, vede cineva problema? In timp ce statea deasupra mea, dentista vorbea cu asistenta in limba materna, iar eu eram pentru decor probabil. Eu am o problema cu dentistii, deoarece mica find am fost chinuita de o baba nebuna ce profesa ca dentista. Imi place sa mi se spuna ce mi se face inainte sa mi se faca, iar daca ma doare as vrea ca doamna sa se si opreasca daca este posibil. Doamna iranianca vorbea in limba ei, mi-a facut anestezie si a continuat povestea fascinanta alaturi de asistenta ei. In momentul in care sa apucat de munca, dupa vreo 10 minute, am simtit tot ce imi facea. Am inceput sa-i spun ca ma doare, credeti ca m-a bagat cinvea in seama? Dupa ce am inceput sa-mi trag capul si sa fac urat s-a prins ca ceva nu-mi convine. Mi sa parut ingrozitor sa fiu nevoita sa ma justific, sa spun ca am dureri, ca in timp ce ea se radea ca proasta mie mi-a trecut anestezicul ce mi la dat si ea nici nu a observat, mai mult nici nu s-a oprit cand i-am zis. Este inadmisibil! La al doilea dentist, a avut ghinion partenerul meu. Dentistul era iranian si el, daca va intrebati ... Trebuia sa-i repare un dinte din fata, iar el i-a facut o gaura mare. Cand s-a vazut al meu nu a facut crize, nu l-a sunat, am mers la programarea ce urma si i-a explicat ca asa la "facut" asa la "reparat" si exact asa ia distrus dintele. Omul, sa cacat pe el, iar apoi ca o lovitura de gratie din partea lui, ne-a spus ca nici macar nu am platit. Desi am platit si si-a luat bani si de la asigurari. Aici costa o plomba intre 250-300$, iar marimea chiar nu conteaza. Ca este un punct sau o gaura, tariful e la fel, mai ales daca nu cunosti doctorul personal sau daca nu esti recomandat. Al treilea dentist incercat de pe lista a fost un ochios. Dupa mai bine de 10 minute de stat la telefon am reusit sa ne facem o programare peste aproape doua saptamani. Inainte de ziua respectica sotul a fost sunat si tinut la telefon again vreo 10 minute ca receptionista sa fie sigura ca el nu este racit si nu va trage tapa, onorand programarea facuta cu prezenta. Iar in caz contrar, doamna ne va taxa cu $10 pentru indisciplina si pentru ca ei probabil pierd bani si timp daca faci programare si nu apari. Totul ok pana in ziua cu pricina. Ajunsi acolo la ora fixa mai erau doi batranei acolo, ochiosi evident. Sotul completeaza fisa si intre timp mosul ia loc pe scaun. Dupa 15 minute este gata. Noi tot acolo, in sala de asteptare, in salon aflandu-ne doar noi doi. Eu faceam spume, sotul era calm. Dupa 35 de minute a inceput sa se enerveze si a vorbit cu receptionista/asistenta. Cand i-am zis a zis da da, sau mai bine spus ya ya ya, insa nu pricepea nimic sau mai bine spus nu vroia sa priceapa ceva. In total am asteptat 45 de minute... da am facut pe irascibila si da mi-am aratat frustrarea fata de cum am fost tratati. I-am explicat ca daca face o programare ar trebui sa o si respecte, mai ales daca nu apari iti iau $10 din portofel. Eu ce am inteles de aici este ca eu sunt obligata sa-i respect pe ei si timpul lor, altfel imi iau bani, amenda, dar ei nu sunt nevoiti sa ma respecte pe mine sau timpul meu. Receptionista era irascibila si rasista, extrem de rasista. Sa stai sa astepti sa o auzi pe ea la telefon si sa stii ca nu e nimeni inauntru , iar tu tot nu intrii, sa astepti si 45 de minute este foarte frustrant. Cand a terminat am vrut sa ne afcem urmatoarea programare, iar ea a zis ca sotul e gata de ce avem nevoie de alta. Aici a inceput sa devina rasista. I-am explicat ca trebuie sa i se faca un film sa vada ce este de facut, iar problema de azi a fost vizibla, dintele gaura lasat asa de fostul dentist. Restul problemelor nu le stie el, de aici si nevoia de film, nu? Azi am fost din nou la ochios. Azi am intarziat noi, vreo 5 minute. Cand am ajuns a intrat al meu din prima. A stat aproape o ora si ia rezolvat toate problemele, doamna nu mai era rasista si am si multumit la plecare. I'm next:))
Faptul ca nu s-au mai cacat pe ei e un lucru bun. Inca o data ii laud, dra nu inseamna ca imi sunt dragi...
Probabil cei care locuiesc aici au fost pe la restaurantele chinezesti, japoneze si au mancat o supa extrem de buna si anume " Hot & Sour Soup". Este iute si acru in acelasi timp. La fiecare restaurant este facuta diferit depinde unde mergi, am mancat de 3 ori si de fiecare data a fost diferita. Prima oara cand am mancat am fost la un restaurant chinezesc, nu la un "fast-food" chinezesc si a fost foarte buna. Am incercat si acasa, dar nu mi-a iesit atat de bine. Ieri seara m-am enervat si am google it toata reteta, apoi m-am uitat pe youtube sa vad ce produse folosesc. Azi am fost la cumparaturi cu lista dupa mine. Ma aflam la no frills si nu gaseam garlic chili sauce. Ma uitam ma uitam, dra nimic. Apoi vad o ochioasa pe langa noi si m-am hotarat sa o intreb. Ma duc la ea si o intreb daca ii place supa hot & sour si imi spune ca da. Apoi o rog frumos daca nu o deranjez sa-mi spuna si mie cum arata si de unde sa gasesc garlic chili sauce. Ochioasa spre surprinderea mea vorbea o engleza mai mult decat decenta si chiar era incantata sa-si ofere ajutorul pentru a ma ajuta. Uite asa am vorbit, mi-a explicat una alta, mi-a dat sfaturi si mi-a gasit si sosul. Apoi am mers la magazinul de ochiosi si am cumparat restul produselor. Acasa am facut supa si chiar mi-a iesit exact ca la primul restaurant chinezesc...
Invatatura din aceasta experienta este ca nu toti ochiosii sunt prosti sau rai, unii chiar vorbesc engleza si sunt si buni, saritori, gata sa-ti dea o mana de ajutor cand ai nevoie. Dar nu uitati, daca va aflati in trafic la volan si vedeti ochiosi la volan feritiva de magarus, fi in garda si daca credeti ca nu se opresc fi sigur ca nu se vor oprii. Nu e bine sa fim rai unii cu altii, asa ca haideti sa le dam o sansa, cel putin pana deschid gura, dupa fiecare decide.
Numai bine!

Nirvana

1. Viata inseamna suferinta

2. Suferinta are la origine atasamentul

3. Putem atinge punctul in care suferinta inceteaza

4. Suferinta inceteaza cand urmam Calea cu Opt Brate

1. Viata inseamna suferinta - A trai aduce suferinta. Acest lucru se intampla nu numai din cauza faptului ca natura umana nu este perfecta, ci si pentru ca lumea in care ne ducem existenta este la fel de imperfecta ca si noi. In timpul vietii noastre trebuie inevitabil sa induram suferinta fizica precum durerea, bolile, ranile, oboseala, stresul, batranetea si, in cele din urma, moartea; suferinta psihologica este exteriorizata prin stari de tristete, frica, frustrare, dezamagire si depresie. Chiar daca exista mai multe grade de suferinta, dar si experiente placute pe care pe percepem in opozitie cu suferinta, precum fericirea, confortul, usurarea, per total, viata este imperfecta si incompleta din cauza efemeritatii lucrurilor din lumea in care traim.

Aceasta inseamna ca nu putem niciodata sa tinem in permanenta langa noi lucrurile dupa care tanjim si la fel cum momentele frumoase vor trece pe langa noi, asa se va intampla si cu cei pe care ii iubim si chiar cu propria persoana. Vom inceta sa mai existam intr-o buna zi.

2. Suferinta are la origine atasamentul- Originea suferintei este atasamentul fata de lucrurile trecatoare si ignoranta rezultata din acest atasament. Lucrurile efemere nu includ doar obiectele fizice care ne inconjoara, ci si ideile si, intr-un sens larg, toate “obiectele” perceptiei noastre. Ignoranta este lipsa intelegerii modului in care mintea noastra se ataseaza de lucrurile trecatoare. Motivele pentru care atingem suferinta sunt dorinta, pasiunea, ardoarea, urmarirea bogatiilor si a prestigiului, a faimei si a popularitatii sau, mai pe scurt: suferinta o dobandim atunci cand nu lasam din mana o idee sau un lucru, cand ravnim. Pentru ca “obiectele” atasamentului nostru sunt efemere, pierderea lor este inevitabila si astfel ajungem la suferinta. “Obiectele” atasamentului includ de asemenea si idea unui “eu” care este o iluzie, pentru ca nu exista un “eu” care sa nu fie, la randul sau, efemer. Ceea ce numim “eu” este doar o entitate imaginata pentru ca noi suntem doar o parte nesemnificativa a universului ce este in continua expansiune.

3. Putem atinge punctul in care suferinta inceteaza - Suferinta inceteaza atunci cand noi atingem nirodha. Nirodha inseamna descatusarea de pofte senzuale si de atasamentul conceptual. Al treilea Adevar Nobil exprima ideea conform careia suferinta poate fi stopata prin inlocuirea poftelor si a dorintelor personale cu dragostea fata de divin, fata de natura, fata de tot ceea ce ne inconjoara. Nirodha inlatura din sufletele noastre orice forma de atasament efemer. Acest lucru inseamna ca suferinta poate fi infranta prin orice fel de activitate facuta cu mintea limpede si cu sufletul deschis. Realizarea si perfectionarea starii adevarate de fericire si liniste este un proces care ne trece prin mai multe stadii, cel final fiind Nirvana. Nirvana inseamna libertate fata de toate grijile, complexele, stereotipurile si ideile. Nirvana nu poate fi inteleasa de cei care nu trec prin experienta vietii asa cum trebuie, liberi de atasamentul fata de “obiecte” si de dorinte.

4. Suferinta inceteaza cand urmam Calea cu Opt Brate - La capatul suferintei este o cale graduala, Calea cu Opt Brate, care ne conduce spre renastere. Ce ne invata ea?

• corecteaza-ti gandurile: evita sa ii ranesti pe ceilalti si sa ai parere gresite (actiunile nu au consecinte, nu exista cale prin care suferinta poate inceta etc.);

• corecteaza-ti vorbele: evita sa minti, sa barfesti, sa ai un ton separator etc.;
• corecteaza-ti actiunile: evita sa ucizi, sa furi sau sa ai un comportament sexual neadecvat;

• corecteaza-ti traiul zilnic: urmeaza atitudinea corecta in ganduri, vorbe, actiuni;

• corecteaza-ti intelegerea: incearca sa atingi intelepciunea adevarata;

• corecteaza-ti eforturile: dupa ce faci primul pas, ai nevoie de perseverenta pentru a continua;

• corecteaza-ti atentia: fii constient de “aici si acum” in loc sa visezi la “acolo si atunci”;

• corecteaza-ti concentrarea: trebuie sa ai intotdeauna o stare de spirit echilibrata

Asadar, daca ne indepartam de pofte si de atasamentul fata de “obiecte” invatand sa ne controlam corpul si mintea astfel incat sa ii ajutam pe ceilalti si nu sa ii ranim, vom deveni mai intelepti, ne vom cunoaste propria minte si vom inceta suferinta.

Acest articol nu este scris de mine, insa mi sa parut interesant...
Numai bine

Cuba Libre 2011

Si uite asa daca iti doresti mult de tot ...reusesti sa mergi si in luna de miere, fie ea si peste 4 ani de la casatorie. In Cuba a fost foarte frumos, cu atat mai frumos cand nu ai cu ce sa compari. Plaja Varadero a fost superba, nisipul fin, apa limpede ca si cristalul, zilnic am stat ca ratustele in apa, bucurandu-ne de ocean, de valuri, de soare, de viata ... Peisajul a meritat clar toate problemele ce au fost intampinate inca de la inceput. In momentul in care am aterizat si am intrat in aeroport totul imi amintea de vremea comunista, totul arata vechi, trist, deprimant, oamenii aratau ca si noi pe vremea lui Ceasca. Aceeasi atitudine, haine, saracie, tristete ... In timp ce ne asteptam bagajele si scanand camera vedeam cum eram priviti de catre localnici... era un amestec de invidie, mandrie, superioritate, ura. Eram probabil invidiati ca suntem "canadieni" si ne aflam in concediu, avem bani si cum ar venii ce ne pasa noi, mergem la ei in tara sa ne distram, apoi plecam in Canada, o tara minunata ... iar ei tot acolo, in saracie, in comunism ... Chiar daca sunt saraci, sunt mandri, mandri de tara lor, de Che Guevara, Fidel Castro, istorie, de tot ... Cuba este o tara foarte safe, sunt convinsa ca are legatura si cu faptul ca sunt comunisti, deci politia "vegheaza" asupra lor mereu. Cand am ajuns ni s-a spus ca in Cuba esti in siguranta, poti sa dormi in parc noaptea cu portofelul la tine, fie el si plin de bani, nimic nu ti se va intampla tie sau portofelului tau. Propaganda sau nu, adevarat sau fals, nu ne-am aventurat noaptea pe strazi, prin parcuri, sau prin baruri sa vedem pe pielea noastra cat de adevarat era sau nu ... In momentul in care am ajuns acolo oamenii aia se holbau efectiv la noi, unii se uitau urat, altii zambeau "afacereste", insa fiecare gandea ceva, se gandeau la viata lor, la a noastra, ...
Locatia a fost absolut superba, nu avem ce comenta. Multa lume se plange ca in Cuba mancarea este plictisitoare, ca nu are arome, ca este aceeasi zilic ... ei bine, cam au dreptate, insa mancarea desi plictisitoare a fost buna, hranitoare, nu am avut probleme la No.2 si nici cu stomacul. Paturile intr-adevar nu sunt foarte comode, au lada cu arcuri, iar daca nu esti obisnuit iti va lua cateva zile sa te obisnuiesti ... :)):)) Camerele aratau ca si cand tara ar fi comunista:)) Adica mobila extrem de veche, dar extrem de veche ... Insa TV avea o gramada de posturi, inclusiv post italian, nemtesc, chinez, chiar si HBO unde am re-vazut filme faine, deci per total cand faceam o pauza cu soarele, la TV era mereu ceva de vazut. Sotul a fost fericit ca a vazut, re-vazut multe meciuri de fotbal deci toata lumea happy:)Am ramas dezamagita ca personalul nu le prea avea cu engleza. Doua zile la rand nu mi s-au schimbat prosoapele, iar hartia igienica trecuse de jumate cu mult timp ... in incercarea mea de a vorbii cu una dintre fetele ce faceau curat mi s-a explicat in spaniola ca sa vb cu receptionista. Cand m-am dus sa vorbesc cu receptionista aceea mi-a spus ca fetele fac curat cand vor intre 9-5 pm. Eu vroiam sa fiu la plaja cand facea aia curat nu sa stau sa o pazesc sau sa trebuiasca sa plec cand vine ea la usa. La inceput am fost cam dezamagiti de service-ul lor. Cameristele faceau o gramada de bani, fiecare lasa vreun peso, sau mai mult zilnic pentru ele ce insemna mult... insa service-ul cam lasa de dorit ... Primele 2 zile nu am lasat nimic si am facut si plangere pentru ca nimeni nu mi-a schimbat prosoapele. Unde mai pui ca faceai zilnic cel putin 2 dusuri si prosoapele erau folosite ... Pana la urma in cea de-a treia zi lucrurile au mers normal, am inceput sa las ciubuc. In a 4 zi cred ni s-a stricat seiful din camera. Era o cutie unde puneai un cod sa o inchizi si apoi acelasi cod sa o deschizi. Era foarte importanta ca iti lasai banii, pasapoartele, mp3-playerele, ceas, ce aveai de valoare. Bineinteles ca s-a stricat exact in dimineata cand trebuia sa mergem la Habana, excursie platita cu cateva zile inainte. Nu sa putut repara, asa ca am fost nevoiti sa mergem in capitala cu toate actele, banii, dupa noi. Seara au reparat seiful in cele din urma.... insa nu trebuie sa va spun ca a trebuit sa ma comport ca un turist plin de fite, deoarece nu au considerat important sau urgent sa-l repare. In cele din urma, dupa nervi si discutii in care m-am comportat ca un turist fitos sa putut repara. Cei care stateau pe langa statiunea Varadero nu erau saraci deloc, casele aratau chiar bine si faceau bani, mai ales din ciubucuri, asa ca nu ei trebuiau plansi de mila, ci ceilalti care nu aveau de munca. In afara de aceste incidente intreg sejur a fost minunat. Habana sau Havana cum spun turistii a fost o excursie frumoasa, plina cu incarcatura istorica, iar ghida noastra era foarte tare. Vorbea intr-una, era mereu vesela, cu zambetul pe fata. Nu ne-au distrus nervii cu propaganda Che Guevara, iar toate informatiile ei despre istorie au fost generale, insa destule ca sa te tina interesat. Interesant este ca sistemul lor sanitar este gratis, orice au nevoie este oferit de stat, orice operatie este acoperita de stat, inclusiv dentistul. Scoala, facultatea este acoperita de stat, doar vointa sa ai sa te duci. In capitala peste tot unde mergeai erai in atentia localnicilor care veneau sa ceara bani, sa iti vanda alune pe bani, sa iti faca poze pe bani, sa iti faca portretul pe bani, sa iti cante pe bani, oriunde te uitai era cineva care canta, care vindea alune sau cersetori. Ca in orice capitala aceste lucruri sunt incluse in pret, insa pe langa mai vedem si arhitectura cladirilor in stil european, spaniol care era impresionanta. Am prins o zi foarte calduroasa, insa una peste alta a fost foarte frumos acolo. Am fost si in piata libertatii, unde pe un bloc era Che Guevara si bineinteles Fidel. Ma bucur ca am vizitat aceasta tara din mai multe motive. In primul rand a fost foarte frumos acolo, plaja minunata, apa, soare, peisaj de vis, dar si faptul ca am mers cand inca se afla sub regim comunist a fost o experienta interesanta. Cuba este insa o tara extrem de saraca, a fost mereu, cu atat mai mult cand acuma nu mai primesc atat de multe ajutoare de la Rusia. In Habana se vede cat sunt de saraci, extrem de multi cersetori, autobuze distruse, insa pline de oameni, conditiile sunt aceleasi ca pe vremea lui Ceasca, iar Cuba e in cel de-al 53 an de comunism ... deci va dati seama in ce stare se afla. Sunt oameni ce primesc mancare pe cartela, ca pe vremuri ...cine isi mai aduce aminte? Au o cartela pe familie, cu cate persoane sunt si uite asa primesc atatea kilograme de sare,zahar,ulei, grau ... foarte greu, foarte dureros, insa unii dintre noi isi amintesc acele vremuri. Foarte multi canadieni merg in Cuba, americanii nu au voie din cauza embargoului, multi rusi, extrem de multi rusi, chinezi si alte natii. Mi-a placut ca totul a fost frumos, decent, nu era nebunie deoarece am mers la mijlocul lui septembrie, iar lumea era linistita. Unii dintre bucatari erau foarte draguti si i-am premiat de fiecare data. Era o doamna ce facea o omleta extrem de buna, o alta ce facea paste foarte bune, un bucatar ce ne servea cu peste foarte bun... Chiar daca nu stia engleza foarte bine, am reusit sa aflam ca muncea 16ore pe zi doua zile la rand apoi 2 zile pauza. Avea 26 de ani, era casatorit si avea 4 copii. Sa stai in bucatarie sa gatesti toata ziua practic, sa pregatesti micu dejun, pranzul si cina era munca nu gluma ... Totodata am aflat ca locatarii au voie in weekend sa-si aduca familia in statiune, la plaja, sau sa manance la restaurant, in timpul saptamanii era interzis.
Ca sa simplific si sa termin acest articol inceput de foarte mult timp, insa neterminat, experienta cubaneza este impartita in doua etape. Concediul in Cuba a fost binemeritat, extrem de mult asteptat, a fost si luna de miere si concediu ... a fost superb ca peisaj, relaxare totala zilnica. Mi-am indeplinit un vis cand m-am balacit cu delfinii, insa nu vreau sa intru in detalii, deoarece desi eram fericita dupa ce am plecat am plans... Iubesc animalele extrem de mult si nu pot sa vad ca sunt inchise, prost ingrijite si folosite pentru bani, afaceri. Dupa ce mi-a spus sotul ca Jessica, delfinuta avea rana la coada si ca ii curgea sange am inceput sa plang ... unde mai pui ca dresorii de delfini si ingrijitorii aratau ca bisnitarii. Am mangaiat delfinul, l-am tinut ca pe copil, l-am pupat, m-am pozat cu el si m-am uitat in ochii ei si am simtit ca ea simte ca imi este extrem de draga ...Cea mai frumoasa experienta din viata mea si totusi una dintre cele mai dureroase ... Am plecat, am inceput sa plang, mi-am pus ochelarii sa nu ma vada lumea si odata ajunsa pe catamaran am baut un pahar cu votca... sa uit de durere ... ma durea sa ma uit in urma si simteam ca lasand-o acolo sunt doar un alt om ignorant care vine, se bucura, se pozeaza cu delfinul apoi pleaca si ii lasa acolo... erau asa de inchisi, de tristi ... of iara ma enervez ... Stiu ca nu pot sa fac nimic sa le schimb soarta si ma doare, dar daca ma gandesc mult ma doare si mai tare ... Apoi ne-am dus la snorkeling ... dupa ce m-am cacat toata pe mine ca nu stiu sa inot si am primit 2 benzi in jurul taliei ca sa nu ma scufund am intrat in ocean cu restul oamenilor ... dupa inca 5 minute de nu, mi frica si cacturi de acest gen, mi-am bagat capul in apa, am respirat prin acel tub si am vazut pestii ... din pacate era foarte inorat si ploua un pic (singura zi in care a plouat, vreo ora)si nu am vazut foarte multi ..iar nesimtiti aia ne-au si scos din apa extrem de repede gen maxim 15 minute, insa ne-a placut la nebunie si ghici ce o sa facem cand mai mergem in tarile calde??? Exact, SNORKLING !!!! hahahahahah
Toata experienta a fost minunata, am stat la soare, ne-am inegrit, ne-am balacit zilnic in ocean, am mancat bine, am baut Pinacolada, vin, bere, a fost minunat ... Toata chestia ne-a costat pe la $1800, hotelul 7 zile all-inclusiv, 2 excursii, un tablou extraordinar cumparat din Havana si trabucele, tigarile cumparate de acolo ... Per total a fost un win intreaga experienta. Iar cea de-a doua parte din experienta cubaneza a fost starea ce o aveam in drum spre Habana, orasul, istoria cubanezilor. Este minunat si simti ca ai vazut o bucata de istorie, ai trait-o, ai fost acolo in Cuba cand inca se afla sub regimul comunist, sub regimul lui Fidel Castro. Este ca si cand daca isi poate imagina cineva sa vrea sa viziteze Romania, iar Ceausescu ar fi inca in viata, iar tara se afla sub regimul comunist ... dar in zilele noastre, in anul 2011. Unde mai pui masinilie americane din anii '50 sau rusesti din anii '60 - '80? Pe strazile cubaneze se pot admira masini frumoase, vechi, dar in stare perfecta de functionare. Am vazut si un Audi, un SUV, chiar si o Toyota Camry, cei care au bani, au bani ... Insa in mare am vazut oameni saraci, tristi, prinsi parca intr-o poza din trecut, intr-un peisaj sinistru numit comunism. Oamenii din Havana ne priveau de parca eram din alta lume, incercand de fiecare data sa faca niste bani de pe urma noastra, a turistilor. Insa vii, te uiti, admiri, iar apoi pleci, iar ei raman tot acolo, in aceleasi conditii, prinsi cumva in trecut, intr-o lume diferita de a noastra, dar in acelasi an .. 2011, in acelasi secol ... Numai bine.

Despre ochiosi ...

Hello .... azi o sa vorbim despre ochiosi, din nou despre ei ... ca doar ei arata la fel, se comporta la fel, gandesc la fel ... as merge chiar pana a spune ca toti ochiosii FOB sunt ignoranti si cam prosti .... Zilele trecute v-am povestit despre doi ochiosi care foloseau camera de jocuri din caldire ca pe propriul lor cuib de nebunii ... si le-a mers, chiar cateva luni bune ... pana cand au inceput sa faca greseli ...
Dupa ce ca si-o trageau acolo au lasat si dovezi ca prezervative folosite pe canapea ... Eram socata cand am aflat ce faceau ei de fapt acolo mai ales ca nu am stat niciodata sa-i urmaresc. Un pic ciudat mi sa parut cand mutau mobila astfel incat sa nu se vada clar pe camera de filmat ce fac ei acolo si totodata bizar a fost cand se acopereau cu perini. Apoi ma trezesc cu domnisoara ca vrea sa rezerve theatre room-ul . Stiind ca acolo nu am camere de filmat o mint frumos ca este rezervat, insa game room-ul este liber daca doreste evident... Ochioasa a halit momeala si a rezervat game room-ul ... La nici 2 minute apare si boyfriend-ul ei cu ea. Intru fac inspectia si ii las. Apoi ii urmaresc pe camere. Incep sa se faca comozi, se descalta, sa pun pe canapea ca in pat si din cate mi-am putut da seama ea si-a dat jos fusta sau pantalonii scurti ce avea pe ea. Il sun pe sot si ii cer sfatul ...:)) mi-a zis sa ma duc peste ei, insa sa bat la usa ca sa nu-i prind in ipostaze jenante pentru ei si pentru mine ... Ma duc bat la usa si intru peste 5 secunde .... ei erau in pat, el avea fata de guilty si ii intreb ce fac ? Ei imi raspund ca nimic ..ea si-a luat iphone-ul sa para "busy" si el se uita speriat la mine. Le explic ca acesta este un loc public si ca nu au voie sa stea pe canapea ca in pat, sa se dezbrace si sa se sarute ... Apoi ii poftesc afara. Deoarece nu au avut nici o reactie le explic ca ii poftesc afara ACUMA, in acea clipa. La vreo 5 minute o vad pe ea in lift, iar el trece pe langa mine. Din acea clipa nu ma mai saluta ochioasa, dar nici game room-ul nu l-au mai rezervat. Asa ceva? Da ... de curiozitate m-am uitat pe camere de fiecare data cand foloseau camera respectiva si ce sa vezi in afara de faptul ca stateau vreo 3 pana la 5 ore scenariul era identic. Iar daca te chinui poti identifica de fiecare data ca fac sex ... Ochiosii astia ... copii astia ...
Intr-o alta ordine de idei ... vad doi ochiosi in parcare ca muta mobila si o aduc in main lobby langa lifturi... Fiind o bucata mica de mobila ma gandesc ca nu are rost sa ma obosesc si sa ma deplasez pana acolo .. apoi in vad ca aduc 4 cutii imense. Acesta fiind un semn ma duc sa le vorbesc "nice" fara sa par dura sau politista ..cum am fost acuzata de un alt ochios ca sunt. Cand ajung acolo ii intreb ce fac si fara sa astept un raspund le explic ca mobila se muta cu liftul de service si ca nu au voie sa o aduca in main lobby .... Speriati se uita unul la altul, cu o engleza FOB imi explica ceva insa engleza mea nu a reusit sa descifreze engleza lor si probabil ca ei si-au dat seama ... asa ca vine barbatul la mine si imi intinde o bucatica de hartie. Aici vreau sa fac o mica paranteza si sa mentionez ca 90% dintre ochiosii ce livreaza mancare fac mereu acelasi lucru. Nu se obosesc sa sune ei saus a foloseasca buzz-ul deoarece engleza e grea, iar a lor e limitata. Asa ca vin la mine si dupa un "hoi hoi" adica hello imi intind factura ca sa pot sa iau numarul si sa sun chiar eu la locatarul respectiv. Sincer la inceput ma enervau la maxim, insa cu timpul mi-am dat seama ca probabil mult prea multi le-au explicat ca nu inteleg un cuvant ce vorbesc, asa ca au renuntat sa se mai chinuie sa spuna cifrele si acuma iti arata factura, iar de acolo te descurci tu ... Da .. nu ai cum sa nu-i placi!
Cand ma uit pe hartoaga respectiva ii spun ca noi nu avem apartamentul 601 in cladire, iar apoi el cu o privire de neincredere imi spune cum adica nu avem acest numar? Apoi cand citesc adresa imi dau seama ca nici cladirea nu au nimerit-o ..asa ca ma uit la ei si le explic: You have the wrong building too !!! in acea clipa il vad pe ochios cum incepe sa transpire, iar nevasta intelegatoare incepe sa urle la el in limba ochioasa ... hahahahahha ... cu greu m-am stapanit sa nu rad. Apoi evident ca s-au panicat si m-au intrebat unde este adresa la care trebuie sa ajunga. Le explic ca este exact vis-a-vis de aceasta cladire. Ii intreb cum au intrat in cladirea mea? Imi explica ca au urmarit o masina si au intrat in parcare si evident fara sa intrebe pe nimeni au considerat ca se afla in locul potrivit asa ca au descarcat marfa. Asa ceva? Deci nu citesti tu numarul cladiri, nu citesti tu strada, nu vorbesti tu cu security sau sa-i suni pe aia sa-i intrebi ... asa aiurea. Mi-a fost si mila de ei ca trebuiau sa incarce masina cu mobila ce abia au descarcat-o ... Asta e, daca esti smecher si destept si stii tot, nu mai intrebi. Corect! Uneori ma surprinde prostia lor ... Acuma a fost o alta ochioasa FOB la mine, nu intelegeam un cuvant din ce vorbea. Era plina de aur, imbracata foarte kitch, adica pantaloni orange, tricou din dantela verde si maieu negru peste. Plus ca analizand-o mai de aproape mi-am dat seama ca este deschisa la slitz-ul de la pantaloni. Vroia sa lase ceva pt Mngt si alea erau plecate asa ca nu stia daca sa-mi lase mie sau sa mai astepte. Dupa vreo 5 minute in care doar ea vorbea imi spune ca o sa sune la Mngt si pleaca de langa mine. La nici 5 secunde imi suna mie fix-ul ..cand sa vezi si sa nu crezi era chiar ea, ochioasa! Dupa ce ma prezint ca fiind security imi explica ca ea trebuie sa lase ceva cecuri si ca a vorbit cu mine, insa nu este nimeni la office. Ii explic ca nu a sunat la MNGT ci a sunat la security si ca doar ce am vorbit cu ea. Apoi ea tot continua sa vorbeasca si mi-am dat seama ca nu a inteles ce i-am zis asa ca ii inchid telefonul si fac doi pasi spre ea si ii spun ca pe mine m-a sunat. Ahhh da, socata era .. Vai vai .... Apoi se hotaraste sa-mi lase mie cecurile si imi cere receipt .. ii explic ca nu am sa-i dau. Apoi ma pune sa scriu ca eu, claudia ... am acceptat cecul si ca imi iau responsabilitatea pana ajunge in mainile managerei. Ii spun ca nu pot face asta. Apoi imi zice ca nu are de gand sa le lase in aceste conditii si ii explic ca este decizia ei ..
Of of ochiosii asta ma innebunesc de cap ... este extrem de dificil sa vorbesti cu ei, sa-i asculti, sa ai rabdare cu ei ... aproape imposibil chiar !:))

Realitatea goala goluta ...

Realitatea goala goluta ... vreau sa va intreb ceva si pot doar sa sper ca fiecare va fi sincer atunci cand isi va raspunde la intrebare. Cati dintre voi sunt fericiti, impliniti, pe plan profesional? Cati dintre voi si-au vazut visul implinit si au devenit ceea ce si-au dorit din totdeauna? Cati dintre voi traiesc si acuma visul? Trebuie sa recunosc ca nu mi-am dorit niciodata sa devin ceva anume ... nu am vrut sa fiu nici doctorita, nici profesoara, nici avocata, nimic ... singurul lucru ce mi-am dorit si acuma mi s-a implinit deja, era sa parasesc orasul, tara. Nu am apucaturi de nationalista, dar recunosc sunt momente cand ma simt mandra ca sunt romanca, insa acelea sunt extrem de rare ... Deobicei ma simt mandra atunci cand un alt roman ma face sa ma simt mandra, deoarece performanta in orice domeniu este rara in tarisoara noastra, iar atunci cand vad ca cineva reuseste si face sau devine ceva, ma impresioneaza in primul rand ca stiu ca nu sunt conditii in tara. In domeniul sportiv de exemplu consider ca este foarte greu sa ajungi la performanta, desi sunt multi care fac sport de performanta. Statul nu ofera sprijin financiar absolut deloc sau conditiile necesare astfel incat sportivii din tarisoara sa poata atinge performante. Uitati-va la USA sau chiar in Europa, in tarile dezvoltate, toti sprijina sportul practicat inca din generala, apoi liceu, apoi la facultate. Insa ca sa sprijini trebuie sa si investesti. Toate scolile sunt dotate cu sali de sport performante, cu bazin de inot, cu teren de fotbal, baschet, fotbal american, baseball, astfel incat fiecare poate sa practice sportul iubit in conditiile necesare. In Romania nu ai conditii, nu ai bani de echipamente, nu ai bani de dat ca sa te inscrii la anumite sporturi si tot asa.
Prima oara am iesit din tara pe la 6 ani si in acel moment am stiut " ce o sa ma fac cand o sa fiu mare" si anume ca o sa plec din tara, deoarece am vazut ca in alte locuri este mai frumos decat acasa. Cand eram mica imi lua ochii absolut tot ce vedeam, parcuri frumoase, hutule frumoase si multe, care erau colorate si chiar mergeau (hahahhahah), magazine mari ce aveau de toate, de la mancare ce nu am mai vazut la dulciuri, la jucarii. Totul mi se parea frumos si civilizat. Acuma am ajuns aici, deci mi-am implinit acest vis din copilarie, chiar mai mult consider ca am "evoluat" intr-un fel in momentul in care m-am decis sa fac mai mult pentru mine, pentru familia mea si sa emigrez. Cand esti mic esti impresionat de lucruri marunte, cu atat mai mult cand provii dintr-o tara saraca, dar pe parcurs inveti ca unele lucruri sunt si ar trebui sa fie normale. Cand emigrez astepti altceva, ai alte pretentii de la tine, va dati seama ca nu am fost impresionata de dimensiunile magazinelor sau de parcuri, insa m-a impresionat infrastructura lor, iar faptul ca sunt multe parcuri, curate, cu flori ce nu au fost smulse din pamant consider ca tine de educatie, de civilizatie. Problema cu emigrarea in Canada este ca tu nu emigrezi intr-o tara ci emigrezi practic intr-o tara a carei populatii provine din toata lumea. Aici problemele sunt diferite, deoarece procesul de adaptare devine cu atat mai greu cand fiecare are propria mentalitate, proprile obiceiuri. Sincer va spun ca nu mi-a fost greu sa ma adaptez la mediul inconjurator cat imi este inca greu sa ma adaptez la oameni, la comportamentul lor. La inceput este greu ca esti singur, ca familia este departe, insa in momentul in care incepi sa te obisnuiesti cu aceasta idee, orasul, viata de aici nu devine cu mult diferita de viata de acasa. Adevarul este ca aici nu ai viata sociala pe care ai avut-o in tara. Romanii nu suporta alti romani in tarile straine, deoarece le este frica ca li se face voodoo la caprita din curte, asa ca e mai bine pentru multi sa nu socializeze. Adevarul este ca suntem invidiosi si nu ne mai prieste nimic in momentul in care aflam ca alt roman ii merge foarte bine. Mai bine nu stim, dar daca stim se intampla sa facem voodoo la caprita, la iarba, la flori, la ce putem :)) Long story, short story nu am probleme de singuratate, nu am nevoie de zeci de mii de prietenii, care pana la gata nu sunt adevarate, mai mult, sunt daunatoare, problemele mele de adaptare sunt cu oamenii.
Sorina a scris ca ar trebui sa-mi schimb jobul ... Realitatea este ca nu am alte optiuni! Sorina, daca te afli in Canada stii cat este de greu sa prinzi un job bun fara sa ai cunostinte in diferite domenii sau sa te recomande cineva. Toate joburile ce le-am avut in Canada au fost prin recomandare si am stat acolo pentru ca nu suntem prosti si am invatat meseria foarte repede. Am aplicat pe internet pe pagini ca si craiglist o gramada, nu am fost angajata deloc. Recunosc ca am fost chemata la unele interviuri, insa doar atata. Fara sa ai scoala facuta aici, fara sa te duci sa iti recunoasca careva macar ceva cursuri din Romania esti practic fara diplome, fara hartii. Chiar daca am hartii, nimeni nu stie de ele, deci optiunea mea este jobul de supravietuire. Domeniul in care am mai lucrat aici, este platit mai prost decat ce imi aduce postul de security in acest moment. Din pacate si acele joburi sunt putine, iar sansele sa fi chemat la interviu si sa iei si jobul sunt mici. Desi oficial Canada nu se afla in criza, nu sunt joburi noi deloc, foarte putine in anumite domenii in care trebuie sa fi specialist sau sa ai hartii. Nu stiu ce lucreazi Sorina sau Alina, insa pentru mine in acest moment nu am prea multe sanse de schimbare de job. La fel cum a zis Alina, peste tot e la fel. Sunt convinsa ca nu in blocul in care lucrez eu s-a rasturnat carul cu prosti, deoarece am mai avut vreo 4 joburi inainte de asta, iar ca security am lucrat si in alte site-uri. Toata lumea e la fel, insa am intalnit oameni rai, care pur si simplu simt nevoia sa te jigneasca, sa-ti arate locul. Vorba sotului meu, in momentul in care te vad in uniforma la post te considera prost si sarac, plus ca vorbesti cu accent deci esti inferior clar. Singurele persoane fata de care am eu o atitudine superioara sunt ochiosii. Recunosc si nu sunt mandra de asta, insa ochiosii au un fel de a ma enerva. In primul rand sunt super ignoranti si asta pentru ca sunt prosti si considera ca regulile sau un anumit comportament nu este pentru ei. Nu stiu cum sunt in tara lor, recunosc mereu am fost interesata de obiceiurile lor, insa in Canada sunt ignoranti si deloc dispusi sa invete sau sa se adapteze. De aceea cei mai multi dintre ei nu invata engleza deloc, pentru asta au copii. Este cel putin haios sa vezi un ochios pe la 45 de ani care nu reuseste sa scoata un hello corect din gura, insa copilul de maxim 10 ani iti explica ce vrea taicasu.
Eu in Romania nu am simtit nevoia sa vorbesc cuiva de sus, sau sa ironizez pe cineva care muncea fizic sau sa am prejudecati fata de munca de jos. Aici insa, mi se intampla de foarte multe ori sa fiu luata la misto, sa mi se vorbeasca de sus, sa fiu judecata dupa uniforma, dupa job, iar vad in unii satisfactia ca imi vorbesc urat. Asta mi se pare cel mai nasol, iar cu asemenea comportamente nu m-am putut obisnuii sau adapta la ele. Prietena mea lucreaza la Timi, iar la sfarsitul programul trebuia sa faca curat. Un individ s-a apropiat de ea in timp ce lua gunoiul si i-a spus jignitor plin de greata ca " you are doing a great job!" apoi a ranjit in batjocura. Prietena mea a inlemnit neavand nici un fel de reactie, insa s-a simtit extrem de umilita. Cine imi poate da un raspuns referitor la comportamentul acelui individ? Eu am un raspuns si anume ca unii sunt pur si simplu rai, singuri si extrem de prosti, ratati, fara sa savarseasca macar o fapta buna in viata lor, fara prieteni, fara scop. Problema mea este ca ma enervez cu ei, ca ma afecteaza cacaturile ce le spun, ce gandesc si ajung in situatia in care imi fac rau singura. Imi pun in pericol munca incercand sa le explic ceva unor idioti si ma las afectata de comportamentul lor. Oricum nu am cum sa le schimb atitudinea, gandirea, comportamentul, deci sa-mi explice cineva de ce ma chinui ??!!? Dupa o discutie cu sotul meu am realizat ca nu pot continua asa si ca nepasarea este singura optiune a mea in aceste cazuri. Am observat ca oricat de mult incerci sa impresionezi pe cineva, chiar daca iti faci jobul perfect 95% si 5% gresesti, nimeni nu iti va recunoaste meritele, iar de un multumesc nici nu poate fi vorba. Asa ca de ce ma chinui? De ce ma chinui sa fiu perfecta, sa fac totul perfect, cand mereu vor exista oameni ce imi vor zambii in fata, iar pe la spate ma barfesc si sunt nemultumiti de jobul ce il fac? Daca e sa trag o linie si sa dau un sfat referitor ca "canadienii" din Canada si fata de comportamentul lor ar fi acesta: NU exista relatie de prietenie la locul de munca, nimeni nu iti vrea binele, asa ca trebuie sa te pazesti tu in primul rand de absolut orice. La locul de munca nu exista prietenie, ti se va zambii in fata, iar pe la spate vor incerca sa te sape, sa-ti pierzi locul, sa primeasca ei jobul tau. Nu trebuie sa ai incredere in nimeni, respectul se castiga foarte greu, iar cel mai bine este sa faci strictul necesar pana in momentul in care esti absolut convins ca merita. Daca stii ca etsi apreciat in firma si poti fi promovat munceste mai mult, pana atunci daca faci mai mult decat trebuie fi sigura ca se vor gasi oameni din firma sa te barfeasca, sa iti puna bete in roata. Cu cat iesi mai putin in evidneta aici, cu atat este mai bine. Eu de exemplu la munca ma agit, fac de toate, sunt severa cu regulile si pe o parte ma comport ca si un politist uneori si chiar daca actionez in interesul firmei, rareori sunt interpretata corect. Oamenilor nu le place sa li se spuna ca au gresit, ca au incalcat regurile, ca nu au voie, mai ales sa li se spuna de oameni ca mine ... Nu stiu daca ma aproba careva, insa asta este parerea mea. Totodata am realizat ca eu pe ei, respectiv pe oameni nu am cum sa-i schimb ever, singurul lucru ce il pot face este sa ma schimb eu. Eu trebuie sa-mi schimb atitudinea, comportamentul fata de ei, iar asta ca sa nu mai sufar eu, sa ma protejez pe mine. De doua zile sunt relax la munca si am reusit sa nu ma enervez cu nimeni. Imi doresc foarte tare sa nu ma mai enervez cu prosti si sa numai simt eu nevoia sa schimb lumea in bine ... pana la gata de unde stiu eu ca ce e bine pentru mine este si pentru ei? Si totodata, imi pasa mie de binele oamenilor? Sunt oameni care simt nevoia sa-ti spuna ca esti un gunoi, ca etsi prost, urat, gras, in momentul in care te simti asa si ai ajuns sa crezi chestile astea despre tine, problema esti tu, nu ei! Vorba sotului un misto nu este misto decat atunci cand persoana respectiva de care faci misto se simte, se ataca la vorbele tale. Doar atunci este un misto reusit. Daca persoanei respective i se rupe si este de acord cu ce spui in acelasi fel, mistoul isi pierde din valoare, din culoare ... Acesti oameni au satisfactie doar in momentul in care le arati satisfactie. Aici unii abia asteapta sa te iei cu ei in gura ca sa poata sa arunce cu frustraile lor in tine, cu rautatea lor, cu prostia lor ...
Din nou aberez, aberez, apoi uit de unde am plecat :))

Ceva FUNNY - ajung azi la munca intr-o stare de ZEN total, iar colegul imi povesteste ceva ce m-a lasat fara cuvinte, iar eu am cuvinte mereu :)) Probabil v-ati prins deja ca este vorba despre ochiosi, doar ei fuck lucruri trasnite. O copilasa ce locuieste in bloc cu parintii ei foloseste extrem de des Game Room-ul. Pana aici nu e nimic iesit din comun, ce este iesit din comun este ca inchiriaza camera sub pretextul ca vrea sa invete. Cine mai invata in zilele noastre,nu? Decat daca studiaza pentru altceva decat scoala, asa-i?? De fiecare data operatiunea are aceeasi ordine. Ea vine, rezerva camera apoi se duce acolo. Imi spune ca pot sa inchid dupa 5 minute, astfel incat sa nu fie deranjata :)) Dupa cateva minute vine un visitor pentru ea, probabil colegul de scoala, nu? Apoi dupa ce fac paper work-ul necesar, acestia se asigura ca am plecat si ca am inchis usa, asa ca sunt singuri ... Nimic neobisnuit pana aici. Doar ca acesti doi neastamparati fuck sex in Game Room! Da, ati citit foarte bine! Mutau una dintre mese in lateralul canapelei, astfel incat sa nu se vada clar pe camera ce fac, apoi se dezbracau si si-o trageau. Asa ceva?!? DA, asa ceva! Cum ne-am dat seama? Femeie ce face curat a gasit vreo 5 prezervative prin canapea, pe la margini, sub canapea si tot asa ... Deci cum sunt ei tineri si nu au locul lor, folosesc acest loc public sa fuck(a) sex. Acuma jobul meu este sa le dau camera si sa-i urmaresc apoi sa-i prind in flagrant. Apoi ii amenint cu politia si le mai spun ca nu au ce cauta in acea camera niciodata niciodata din acel moment.... Spuneti si voi, nu am un job superb? Eu sunt la cativa metri de ei, imi fac treaba, oamenii vin acasa de la munca sau pleaca in oras, nimeni nestiind ca in camera de langa sunt doi ochiosi de un metru si 15 centrimetrii care experimenteaza Kama Sutra. Ma miram eu de ce de fiecare data cand pleaca avea un zambet larg pe buze ochioasa ... mereu insa consideram ca orele de studiat au ajutato foarte mult ... da ... fucking kids ... fucking chinese ...

Aberatii ...

Saptamana trecuta a fost ingrozitoare! Mult de munca, multe probleme, multi imbecili si tot asa. Ai spune ca dupa un timp lucrurile ar trebui sa mearga mai bine, insa nu si in cazul meu. Cand seful nu se comporta ca si un sef, cand nu exista comunicare, sustinere si cand nu se lucreaza ca si un team totul, dar totul se duce naibii. Cam asta ar fi impresia mea, dar sa nu uitam sa fim optimisti, nu?
Vreau sa mentionez faptul ca am inceput sa ma abtin de la mancarea daunatoare, sa mananc mai putin, la ore mai bune si sa ma duc la sala. Incep sa fac progrese, ma simt bine, insa sunt convinsa ca drumul e lung si ca lupta mea impotriva kilogramelor nu o sa se sfarseasca niciodata ... Este un stil de viata, unul sanatos ce trebuie mereu sustinut cu determinare, ambitie, echilibru ...
Saptamana trecuta m-a facut unul "fucking bitch" probabil va ganditi ce am facut de am meritat asemenea cuvinte dragi... Raspunsul este ca l-am intrebat cu ce il pot ajuta. Stiu ca multi se gandesc ca este imposibil, credeti-ma este foarte posibil. Am cunoscut in Canada imbecili, retardati, frustrati la greu ... Da, Canada este o tara civilizata. Insa rasa umana nu este deloc o rasa civilizata! Nu conteaza cati bani ai, cate scoli ai terminat, din ce tara vii sau alte amanunte de acest gen. Daca tu esti un retardat, frustrat, un animal ASTA ESTI !!! Nici o scoala din lume NU o sa te schimbe, nici un car de bani, aur, diamante nu o sa iti cumpere caracterul lipsa. Unii cred ca banii cumpara orice, din pacate se insala. Suntem aproximativ 6.869.002.380 de oameni pe planeta ... zilnic avem de-a face cu oameni, cu prosti, cu destepti, cu caracter, fara caracter ... dar suntem oameni ... De fiecare data imi propun sa nu ma mai enervez cu prosti, ca sunt multi ca ei, iar eu sunt una singura, dar de fiecare data nu reusesc...
Azi de exemplu, vine unul si cere permisiunea sa parcheze in garaj si o primeste. Apoi il vad din nou in fata intrarii principale unde turba de nervi si frustrare. Fara sa astepte ma ia la impins vagoane deoarece nu i-am deschis usa sa intre in cladire din garaj. Il intreb daca m-a sunat de acolo sau daca si-a sunat prietenul respectiv persoana la care mergea. Imi spune ca nu a sunat deoarece nu stie de unde, insa eu trebuia sa-i deschid lui. Il intreb de unde sa stiu ca este acolo daca el nu suna,nu? Apoi ma acuza ca l-am vazut pe camere insa nu am vrut sa-i deschid deoarece l-am vazut prost imbracat si murdar! Ahhhh WHAT ????? Ma enervez si ii explic rastit, insa fara sa urlu, ca eu am 33 de camere si vreo 25 de alte posibilitati sa fiu contactata si ca nu am timp sa urmaresc o persoana si sa ii deschid toate usile in calea ei si ca totodata NU este jobul meu. Ii mai explic ca nu l-am vazut pe camere si cum nu m-a sunat nu am stiut unde se afla, iar ca sa ma acuze ca l-am vazut si intentionat nu i-am deschis usa este pur si simplu o nesimtire din partea lui. Evident pe el l-a deranjat tonul meu si a plecat injurandu-ma printre dinti si convins ca eu il cred un nimeni, un jegos ce merita lasat in garaj, insa nu merita lasat in cladire .... Unii sufera de tot felul de frustrari, sunt incapabili sa vorbeasca frumos si se simt superiori tie. Toti retarzii din Iran, Pakistan, India nu respecta femeile. Atunci cand trebuie sa vorbesc sau sa-i vad ma apuca greata ... Niste imbecili, retarzi, frustrati. Poate unii ma cred cruda, insa la acestia nu le-as da nici o cana cu apa, iar trebuie sa recunosc ca le doresc si raul, mult rau sa li se intample. In tara asta femeia este nerespectata, injurata, calcata in picioare, insa propaganda lor este ca ea are drepturi. In timp ce scriu, realizez ca si eu sunt frustrata ... si anume ca nu pot sa le fut una in muie fara sa patesc ceva, sau chiar sa-i injur cum ma injura ei pe mine ... Dar nu, atata timp cat esti la munca trebuie sa inghiti toate cacaturile, sa zambesti mereu si sa ramai calm, desii ceilalti numai cu calm nu te trateaza sau respect ...
Uneori i-as lua pe toti la bataie! Asta ma face o persoana violenta?
Revenind la lucruri mai placute, am fost saptamana trecuta la Cirque Du Soleil la show-ul TOTEM si a fost absolut superb. Pentru cei care nu au auzit de acesti minunati le sugerez sa-i urmareasca:
http://www.youtube.com/watch?v=JXgC7cnhci8&feature=fvst
Am fost si acum doi ani la un alt show OVO, insa acuma am fost mai impresionata de ce sunt acesti tineri in stare sa faca. Biletul este spicy insa merita. Pretul a fost de $115 pe persoana, insa a meritat fiecare dolar. In fiecare an pregatesc alt show, cu alt nume, alta tema ... merita vazuti, urmariti ...
Sunt obosita, plina de energie negativa, noapte buna PA !

Body Rock !

Hello, hello .... Azi am un articol diferit fata de celalalte cu care v-am obisnuit, dar care este foarte important pentru mine! Va amintiti cand am scris ca de cand am venit in Canada se pun kilogramele pe mine ca albinele pe flori? Sunt convinsa ca sunt multi factori ce imi influenteaza viata, alimentatia, sanatatea in aceasta tara, insa din pacate pentru mine totul are efecte negative asupra siluetei mele. De cand am ajuns in Canada am inceput sa pun kg pe mine, incet dar sigur... desii cei care ma cunosc spun ca am pus foarte repede o cantitate foarte mare de grasime. Mereu am fost si inca mai sunt predispusa la ingrasare. Cand am plecat din Romania in octombrie 2008, aveam 59 - 60 kg. Intr-un an am pus 15 kg pe mine. Apoi am tinut o dieta pe baza de proteine. Toata ziua am mancat numai carne, branza, castravete .... asta timp de 2 luni. Am slabit si am ajuns la 65 de kg. In 2010 noiembrie am mers in Romania in concediu. Cand m-am intors aveam pe la 68 de kg. Am uitat sa mentionez ca inainte sa plec in Canada, ma duceam zilnic la sala, chiar si de doua ori pe zi. Eram si motivata, deoarece urma sa ma casatoresc in rochita alba, asa ca am tras tare sa ajung la o forma visata. In momentul in care am ajuns aici nu am mai facut sport. Plus problemele de emigrant abia sosit. Toate s-au adunat, iar de multe ori imi gaseam alinarea in mancare ... Uite asa am ajuns de la 60 la 78 de kg. In afara de faptul ca ma simteam distrusa, deprimata mereu, toate hainele din Romania imi erau puse bine in fundul dulapului, undeva unde nu le vedeam, unde nu trebuia sa le infrunt... De iesit in oras nu ieseam din cauza jobului, din cauza situatiei limitate, neavand carnet sau masina si necunoscand pe nimeni la care sa mergi ... Anul trecut am slabit prin mult sacrificiu. Era vara, iar eu nu mancam decat carne, nu puteam sa mananc nici un fruct, decat dupa o luna jumate aveam voie mere si capsuni.A fost groaznic! Ce sa spun, ca toti din jurul meu mancau dulciuri, fructe, pizza, paste si alte bunatati! Am fost foarte ambitioasa ca vroiam sa imi demonstrez mie in primul rand, ca sunt in stare sa ajung la forma ce o aveam inainte sa ma neglijez. Cand am ajuns la 65 de kg mi-am promis ca nu o sa ma opresc aici si ca o sa mai slabesc si o sa ajung la 59 de kg, iar apoi o sa ma mentin asa, deoarece NU o sa mai ajung niciodata in situatia in care sa nu am in ce sa ma imbrac. Nici nu are rost sa va povestesc cat poti sa te deprimi, sa te simti de prost si cat de mult iti afecteaza calitatea vietii aceste kiloggrame in plus. Esti prost dispus, esti irascibil, nervos, deprimat, iar singura alinare este mancarea, aceeasi care te-a adus in aceasta situatie! Desi mi-am promis ca nu o sa mai ajung in aceeasi situatie, am revenit in aceeasi situatie. Cantaresc in acest moment 78 de kg. Sunt convinsa ca unii o sa ma judece si ii inteleg, pentru ca asta fac si eu acuma. Insa m-am saturat sa ma judec, sa sper si sa nu fac nimic impotriva asta. Ai m-am hotarat ca este timpul sa imi schimb viata din acest punct de vedere si sa dau jos, fara sa mai pun inapoi kg in plus. Din momentul in care am pus din nou kg in plus am tinut diete, insa parca imi lipsea ambitia, concentrarea si nu am reusit sa ma mai tin de nici una pana la capat. Acuma insa am de dat jos 18 kg si trebuie sa imi schimb viata, deoarece mereu o sa ma ingras daca nu imi schimb stilul de viata. Unele femei pot manca ciocolata, cartofi prajiti la 1 noaptea, insa eu nu pot manca. Daca vreau sa fiu slaba, sa fiu sanatoasa, trebuie sa renunt la tot ce ma ingrasa si sa fac sport zilnic! Admir foarte mult pe Carmen Bruma pentru ca ma regasesc in ea. Stiu ca am ambitia sa slabesc, deoarece am slabit si altadata, iar rezultatele erau senzationale, mai ales daca sunt combinate cu sportul. Carmen a fost grasa, ajungand la 86 de kg la 1,60 m. Eu am 1,73 m la 78 de kg. Nu se vede atata de mult, cat se simte. Toate prietenele imi spun ca nu sunt grasa, ca sunt inalta si nu se vede... Toate aceste "incurajari" m-au ajutat sa ajung in situatia asta. Nu spun ca eu sunt lipsita de vina, sau ca nu bagam ca sparta la ora 1 noaptea mc donald's, cioco, inghetata, pizza, wings, etc .... insa se stie ca fiecare trece prin anumite faze, picand dintr-o extrema in alta. Eu nu sunt exceptia ... ba ma vedeam sexy, cu forme voluptoase, ba ma vedeam grasa, urata, ... iar apoi mancam, deoarece simteam ca imi este foame dupa ce ma vedeam in oglinda. Obsesia slabitului o consider o grava problema psihica. Eu ma consider o obsedata de grasime, de slabit, si DA, imi afecteaza viata foarte tare. Totul se poate schimba in momentul in care iau o decizie pentru mine, pentru viata mea, pentru sanatatea mea. Decizia consta in schimbarea vietii, in schimbarea stilului de viata, deci este o decizie foarte mare si pentru tot restul vietii mele. Nu pot face compromis aici. Azi m-am decis sa mananc sanatos si sa ma duc la sala cel putin 3 zile pe saptamana, daca nu 5. Sa ma motivez, sa fiu concentrata asupra scopului si sa depasesc orice dificultati, obstacole. Eu ador sportul, ador fitness-ul, ador miscarea, ador natura, ador sa vad si sa vizitez chestii noi, insa cu 18 kg in plus, va dati seama ca oricat as incerca sa ma mint ca inca mai pot, ca totul e la fel, eu stiu adevarul si stiu ca imi este greu .... La sala esti altfel motivat daca arati bine decat daca esti gras. Cand arati bine te duci de drag, te duci pentru ca crezi in exercitiile ce fac minuni pentru corp, insa cand esti gras, esti deprimat, ai impresia ca toti se uita la tine si ca te judeca, iar motivarea dispare foarte repede, mai ales cand nu ai nici o sustinere. Adevarul este insa ca doar eu ma pot ajuta, doar eu pot schimba situatia asta, asa ca m-am hotarat sa-mi schimb viata, sa fac miscare, sa mananc mai sanatos si sa ma concentrez pe slabit. Pe 16 septembrie mergem in Cuba, iar pana atunci trebuie sa fiu bikkini ready.
Modelul si ajutorul meu in indeplinirea scopului este Carmen Bruma si cartea ei, iar motto-ul ce ma va ajuta este:
You don't get it by WISHING ; You don't get it by DROOLING; You don't get it by HOPING; You don't get it EASY; You Get IT BY getting off your ASS, by WORKING for it, EVERY SECOND, of every day, for the rest of your LIFE !

Azi a fost o zi de cacat ...

Salutare la toata lumea ... azi, la fel ca si ieri, a fost o zi super de cacat. In timp ce conduceam spre munca si vorbeam despre masina noastra, cat este ea de frumoasa era sa fac un accident, care schimba total fata masinii mele superbe, evident,nu? A fost super busy spre munca, eu ma aflam pe prima banda. S-a facut verde si masinile au pornit. O ratata ce AVEA FUCKING ROSU vroia sa faca dreapta. In Canada poti sa faci dreapta la rosu, DUPA ce te opresti si te asiguri ca nu vine nici o masina si nu omori nici un pieton ce are si el verde! RATATA nu s-a asigurat, mai mult nici nu a avut vreo intentie sa se opreasca la rosu, astfel incat era sa intre in mine. Va dati seama ca a fost o chestie de cateva secunde cand i-am observat fata de white trash si de alcoolista, nu? Stiti vorba aceea, "dupa fata pare tandru, dupa ochelari scafandru", nu? Ei bine doamna avea si ochelari, dar degeaba ii avea, ea fiind oarba. Mi-am dat seama ca nu se opreste la rosu, mi-am dat seama ca nu vede nici una dintre cele doua benzi pline de masini ce aveau verde si care mergeau cu 60km/h si mi-am mai dat seama ca daca nu pun frana in acel moment fac al doilea accident perfect identic cu primul ce il am in record. Am pus frana brusca, iar la vreo 2 secunde a pus si ea. Abia atunci a realizat ca este o cretina, tampita, oarba! Am inceput sa urlu, sa tremur, sa deschid geamul masinii si am intrebat-o pe doamna cu mult respect " What the fuck are you doing? Are you fucking blind? FUCKING BITCH !!!!! " apoi am incercat sa-mi continui drumul spre munca.
Probabil unii imi judeca limbajul folosit sau chiar personalitatea colerica, insa nu suport inconstientii la volan si incapabilii. Daca nu esti in stare sa conduci, NU CONDUCE !!!! Mi se pare foarte simplu, decat sa bagi oameni in spital sau in pamant sau sa le distrugi masinile, pentru ca te-a mintit pe tine cineva ca stii sa conduci. Femeia nu a zis nici un cuvant, a stiut ca a gresit, dar ce s-ar fi intamplat daca nu puneam eu frana? Eu aveam verde, ma aflam pe prima banda, a doua banda era super busy, plina de masini, una dupa alta, la fel ca si banda mea, deci sa incerc sa o evit era imposibil, daca nu puneam frana si daca ea nu punea frana intra in mine!
Ambitia mea numarul unu este sa ma fac examinator la examenul pentru G2 si G full. Primii 5 ani ma duc intr-o zona unde dau ochiosii examen si ii pic pe toti cu care nu ma simt in siguranta sau care nu stiu sa conduca. Apoi ma duc in alta zona unde doar pic, fara sa fiu rasista :))
Trebuie sa recunosc ca se conduce cat de cat civilizat in Toronto, insa sunt multi care sunt efectiv pericol public si nu ar trebui lasati sa conduca pe strada. Din cauza unui prost poti sa mori! Daca nu avea un copil in masina cu ea, si daca as fi putut sa-mi deschid portiera fara sa-mi fie zburata de o alta masina, m-as fi dat jos din masina si as fi facut-o in toate felurile ! Sa nu credeti ca "fucking bitch" era tot ce puteam spune in acel moment! Tot drumul spre munca am tremurat de nervi, frustrare si neputinta, ca o asemenea incapabila are carnet si conducea chiar in acel moment pe strada ....

Viata este o afacere?!

Bine v-am regasit! Azi vorbim serios despre viata, despre oameni, despre evolutie, despre boala, despre cei ce detin puterea mondiala ... Din pacate nu ne ajunge o viata sa filozofam despre VIATA, insa din indignare si frustrare vreau sa incep incet sa vorbesc despre tabu-urile vietii, societatii in care traim cu totii...
Traim intr-un secol in care tehnologia isi spune cuvantul. Oriunde te uiti vei vedea ca in aproape orice domeniu se fac descoperiri. Fiecare om din tarile civilizate are acces la televisor, telefon mobil, internet, toate aceste tehnologii au devenit extrem de folosite si sunt la indemna oricui. Toate aceste tehnologii ar trebuii sa ne ajute pe noi oamenii sa ne dezvoltam atat intelectual cat si spiritual. Cu atatea resurse financiare, aparate performante, inventii, boala nu ar mai trebuii sa existe, nu? Boala nu numai ca exista, dar ia forme din ce in ce mai multe pe acest pamant. Cine lupta cu adevarat impotriva ei ? Cine ar trebuii sa lupte impotriva ei? Cate boli/ virusi au fost create in laborator apoi oamenii au murit de la ele? Ce ma doare este ca lumea traieste intr-o lume paralela parca cu lumea reala ... Stiu ca e bine sa ne gandim ca este cineva acolo, cum ar fi Dumnezeu, care ne ajuta si ne rezolva problemele, insa realitatea demonstreaza ca el chiar daca ar exista, el nu se ocupa cu problemele oamenilor de rand. Oamenii devin din ce in ce mai ignoranti cu privire la viata, la realitatea in care traim cu totii. Adolescentii nu au decat mess-ul, facebook-ul si revistele colorate in cap. La TV nu vezi decat criminali, moarte, droguri si sex. Totul este o manea, intreaga noastra viata a devenit fara culoare, fara gust, fara aroma. Oamenii merg la munca, ajung acasa, mananca si se uita la TV apoi se culca, iar a doua zi, o iau de la inceput. Uitam cat de importante sunt adevaratele valori ale vietii, cum ar fi viata insasi, iubirea, prietenia, a oferii ajutor celor ce au nevoie, intelectul nostru trebuie hranit mereu cu informatii... Corpul, mintea, sufletul pot intra intr-o hibernare continua daca uitam sa traim, sa iubim, sa ajutam, sa fim oameni inainte de toate! Sunt convinsa ca nu sunt eu singura care isi pune intrebari existentiale sau intrebari importante despre realitatea pe care o traim cu totii ... Valorile omenirii se duc dracului, iar noi ca niste spectatori privim la o piesa de treatru, a carui scriitori nu mai suntem de mult ... Consider totusi ca viata, realitatea in care am ajuns sa traim este foarte bine gandita de catre mai marii lumii, masoni, men in black, men in
suits sau cum vreti voi sa ii denumiti. De cand exista lumea, doar cel puternic rezista, supravietuieste .. viata este si va ramane o jungla. Iar lupta dintre puternic si slab se va da mereu, pentru ca este in natura vietii. Din pacate anul 2011 nu este cu nimic mai diferit decat inceputurile omenirii unde oamenii traiau in pesteri si vanau pentru a se hranii. Consider ca in momentul acesta, in acest secol, am putea face multe lucruri bune, constructive, daca am fi mai uniti si daca am vedea adevarul dincolo de gunoaiele servite zilnic prin mass media, politica, religie, etc. Zilnic prin mass media ne sunt servite numai minciuni, pentru inculti, slabi de ingeri, etc. Totul mi se pare controlat de cei de sus. Orice se intampla in lume, pe planeta este controlat, apoi se gandesc ce sa le mai serveasca la prosti, respectiv la muritorii de rand, la mine, la tine,.... Unii sunt asa de naivi incat inghit orice. Ei cred ca lumea este buna, este iubitoare, pasnica, insa in realitate este exact opusul. Cand v-a ajutat ultima oara un necunoscut ? Cand v-a dat un pahar cu apa sau orice altceva o persoana ce a apreciat munca ta, serviciul facut de tine, iar in schimb a vrut sa iti multumeasca, cu un cuvant bun sau cu un dar? La TV nu exista nimic educativ, muzica abereaza cu tot felul de simboluri masonice, mesajele sunt violente, banale sau indeamna la superficialitate ... Pentru amatori de senzatii tari respectiv de documentare, se pot uita pe youtube la " Music industry exposed" sunt vreo 11 parti. Asa veti vedea cate mesaje sunt strecurate evident intentionat in videoclipuri, in versuri, ce indeamna populatia la te miri ce cacaturi ... Acuma oricum fiecare este dator fata de el insusi sa creada ce doreste, insa nu strica niciodata sa ti se prezinte mai multe fete ale problemei.
Mancare este GMO toata, adica este modificata genetic. Cazurile de cancer se inmultumesc pe zi ce trece. Mi se pare o problema destul de grava, ce ar trebuii sa ne atraga atentia. Pe blog-ul lui Tzipi am vazut un documentar ce sunt convinsa ca unii dintre voi il stiti deja pentru cei ce nu il stiu, MERITA VAZUT !!! Deschide ochii multora si arata adevarata fata a Statelor Unite. Un om, dr. Burzynski a descoperit leacul pentru cancer. Ce au facut autoritatile americane? L-au tarat aproape 20 de ani prin tribunale acuzandu-l ca este criminal, talhar, etc. Totul ca sa-i inchida afacerea, sa-l falimenteze si totodata sa nu afle lumea ca a descoperit leacul pentru cancer. Cand toate astea nu au mers au incercat sa-i fure ideia si au prezentat-o ca o inventie proprie... Totul se poate urmarii pe acest site: http://suntsanatos.ro/documentare/burzynski-cancerul-este-o-afacere-serioasa.html
In fiecare industrie sunt miliarde de dolari, iar din boala se fac foarte multi bani. Ganditi-va cat costa aparatele din spitale, cat costa fiecare produs absolut necesar dintr-un spital. Plus doctorii, asistentele ... Spitalele sunt fabrica de facut bani! In momentul in care nu mai ai bolnavi, nu ai ce trata costurile nu-si mai merita banii. Acest documentar iti arata cat valoreaza viata unui om, ca esti doar un numar, o cifra si ca pentru cei care ar trebuii sa conteze si cei care ar putea face ceva pentru sanatatea noastra nu fac nimic, mai mult o pun intentionat in pericol.
Banii nu aduc fericirea, dar o intretin, o vorba care da de gandit. Mai ales ca in secolul in care traim totul se invarte in jurul banilor. Mai nou, daca ai bani nu ai sanatate, nici nu ai libertate. In America nu primesti health card, decat daca lucrezi pentru guvern, altfel nu esti asigurat. Adica orice problema ai, platesti. Ma gandesc ca cei care lucreaza pentru companii mai mari primesc benefits, insa daca nu lucrezi sau lucrezi pentru o firma privata mica, de la guvern nu primesc nimic. Trist, dar adevarat. De ce nu ar da cel mai puternic stat din lume health card la cetatenii sai?
Cate razboie au loc in acest moment pe aceasta planeta? Cati oameni se omoara zilnic din diferite absurde motive?
Cate animale sunt omorate zilnic pentru pielea lor, blana lor, carnea lor? Eu sunt carnivora, din pacate asta este. Mananc pui,porc,peste,vita. Insa nu sunt de acord cu chinuirea animalelor sau cu mancarea GMO. Pentru cei ce vor sa citeasca sau sa afle adevarul despre mancarea ce ne intra in sistem zilnic poate sa intre tot pe youtube: food inc.
Nu stiu ce sa mai zic, decat ca totul este in fata noastra. As vrea ca oamenii sa mai citeasca si alte carti, sa se documenteze mai mult despre viata, despre existenta noastra. Din pacate nu traim in rai, iar eu una mi-am pierdut speranta de rai dupa moarte ... Asta nu inseamna deloc ca mi-am pierdut pofta de viata, pofta de a iubii sau de a ajuta, insa adevarul, realitatea cruda in care traim te schimba, ii shimba chiar si pe cei mai buni dintre noi ... Pot sa afirm ca inainte eram mai pura, mai naiva, dar adevarul te schimba, te si intareste si consider ca te schimba in bine, bine pentru tine.
Cea mai importanta carte ar fi a lui Victor Toni Moldovan " Programul Terra". Este foarte dificila insa daca ai rabdarea si curiozitatea sa o citesti iti v-a schimba viata. Daca esti foarte credincios NU o citii. Aceasta carte iti poate schimba parerea radical despre tot ce odata ai crezut. Cartea poate fi gasita pe internet cu ajutorul lui Google.
Consider ca viata este o afacere pentru putinii oameni ce conteaza pe aceasta lume. Totodata consider ca viata noastra este controlata la maxim, fiecare miscare. Consider ca tot ce se intampla este gandit, ca nimic nu se intampla pur si simplu, consider ca viata este simpla si condusa de oameni la fel de simplii. Pana la urma este doar o lupta de supravietuire a fiecaruia dintre noi. Cine a vazut Transformers 3? Cei care au vazut filmul stiu personajul interpretat de Patrick Dempsey si anume Dylan. Ce a facut Dylan? Decepticons se bat cu Autobots, iar Dylan ia o decizie si se da de partea rea, a lui Decepticons. Noi cu totii trebuie sa luam decizii in fiecare clipa, insa trebuie sa ne gandim de doua ori daca vrem sa ramanem ignoranti, in intuneric sau vrem sa aflam adevarul despre viata in care traim? Viata nu este roz, insa macar va fi limpede ...
Depinde de fiecare cat de limpede o prefera? Numa bine ...

Canadien White Trash

Hello, hello ... Azi mi-a fost dat sa trec printr-o experienta cel putin DEZGUSTATOARE din toate punctele de vedere! Evident toate cacaturile mi se intampla mie ... Desi sunt convinsa ca unii dintre voi au avut experiente asemanatoare cu cea pe care o sa vi-o povestesc acuma, trebuie sa recunoasteti ca este foarte dezgustator ce o sa va impartasesc .... Azi dimineata am plecat singura cu masina pana la mall. Totul ok pana aici! Pe drum, in fata mea era un Hyundai Accent albastru deschis. Doamna de la volan era o blondina pe la 55 de ani, Canadien White Trash! Doamna, neavand timp acasa, deoarece sunt convinsa ca a luat-o pe nepregatite aceasta iesire, a decis sa se pieptene in masina. Da, ati auzit foarte bine! Uite asa, eu mergeam cu 40km/h desi semnul spunea 60km/h pentru ca doamna sa se pieptene. Ma gandeam ca la un moment dat o sa se opreasca, asa ca am decis sa raman in spatele ei si sa ii mai dau o sansa. Totodata am decis sa nu o claxonez si sa am rabdare cu dansa. Dupa ce a terminat de pieptanat si-a luat parul din pieaptan si l-a aruncat pe geam, asta in timp ce conducea, iar eu ma aflam exact in spatele masinii ei. M-au apucat toti nervii, asa ceva? Cum poti sa dai dovada de atata ignoranta fata de ceilalti din trafic, nu pot sa inteleg. Daca aveam geamul deschis? Daca aveam o mana afara pe geam ? Ce sanse ar fi fost sa ma fi trezit ca "pescuiesc" par de la o nespalata in timp ce conduceam linistita? Dintr-o data mi s-a facut greata! Nu m-am mutat din spatele ei find paralizata psihic parca de acel moment. Doamna insa nu a terminat deloc de pieptanat, asa ca a mai aruncat vreo doua ture de par ... Ingretosata am apasat pe acceleratie, am depasit-o si m-am pus in fata ei. Avea o fata ..... de alcoolica si nu numai ...
Eu sunt fumatoare! Nu beau pentru ca nu rezist la bautura si mi se si face foarte repede rau. Deci viciile mele sunt cafeaua si tigarile. In masina mea se fumeaza, din moment ce eu sunt soferita no.1 ce o conduce. Am o scrumiere speciala pentru masina. NU suport oamenii care arunca tigara pe jos in timp ce conduc! Daca eu am geamul deschis, o mana afara, iar cu ajutorul vantului ma trezesc cu tigara in masina? Nu ma intereseaza ce faci in masina ta. Aici pe highway am vazut oameni mancand la volan, oamenii trimitand mailuri, oameni vorbind la telefon, oameni citind din carte, oameni ce fumeaza, ce beau cafea, apa, suc, oameni ce se piaptana, insa nu inteleg de ce trebuie sa sufar eu din aceste preocupari?!? Citesti o carte, bravo bine, fi atent insa si la drum. Mananci, bei, fumezi? Foarte bine, dar tine totul in masina ta! De ce trebuie eu sa ma trezesc cu ambalaj de sandvici sau tigari in parbriz sau mai stiu eu ce ? Cu ce ti-am gresit eu ? Doar ca intamplator conduc pe acelasi drum cu tine? Este de o ignoranta maxima fata de ceilalti conducatori auto ce se afla in acelasi timp cu tine in trafic, sa te comporti ca un imbecil(a) aruncand chestii din masina ta in timp ce conduci! Singurul lucru ce ii poate oprii cat de cat pe ignorantii astia, ar fi o lege aspra ce le va ataca finantele. Chiar si asa, consider ca oamenii ce ajung sa se pieptene la volan, iar apoi sa arunce parul pe geam, au o problema de bun simt, iar o amenda nu o sa-i potoleasca. Eu fumez in masina, uneori scrumez pe geam, dar ma asigur sa nu fie vreo masina in spatele meu si scrumez cand stau la un semafor, astfel incat daca este cineva in spatele meu sa nu se trezeasca cu scrum in masina sau pe geam ... Dar de cele mai multe ori scrumez in scrumiera. Asa sunt eu ..
Unii insa, nu au nici o treaba, nici o jena, nici un bun simt ...

Ignoranta la canadieni !

Hello ... De mult prea multe ori s-a intamplat sa fiu iritata de ignoranta canadienilor, de prostia si nesimtirea crasa de care dau dovada! Canadieni ce provin din familii bune, cu studii superioare, cu joburi foarte bune DAU dovada de nesimtire, de prostie si de ignoranta fata de oameni/ emigranti. Canadienii in general dau dovada de ignoranta in foarte multe domenii, insa mi s-a intamplat sa ii prind in plin flagrant cand probabil isi dadeau arama pe fata si isi scoteau coltii ... Cu asemenea specimene am de-a face din pacate la locul de munca. Parcarea subterana este comuna cu o alta cladire. Pentru a se intelege mult mai bine au reusit sa marcheze locurile de pacrae cu doua culori diferite. Astfel incat fiecare cladire are culoarea ei. Unii insa se considera mult prea importanti si mai destepti asa ca nu dau importanta prostiilor de acest gen. Si uite asa se face ca mereu se creeaza unele situatii neplacute. Am un cuplu canadian in bloc care este cel putin bizar. Mi-am dat seama ca nu au deloc maniere deoarece nu ma saluta niciodata, iar el odata mi-a corectat engleza. Sunt convinsa ca fiecare a intalnit aici emigranti ce vorbeau bine engleza si emigranti ce o vorbeau prost. Insa nimeni, cu BUN SIMT nu isi permite sa te opreasca si sa iti corecteze engleza. In viata reala nu esti la gradinita sau la scoala sau la facultate unde sa fi corectat. Daca ai inteles ce am vrut sa spun bravo bine, daca nu ai inteles ma mai intrebi inca odata! Insa nu mi s-a intamplat sa fiu corectata ca la scoala de catre o alta persoana, in afara de sotul meu, care ma corecteaza mereu si caruia ii si permit. Aceasta persoana, Matrix, m-a corectat. M-am uitat la el si i-am explicat ca in domeniul in care lucrez toti folosesc aceeasi expresie. Evident ca nu a inteles ca este vorba despre o expresie si m-a contrazis si corectat gramatical. Ok, am trecut peste. Matrix si nevasta nu saluta niciodata. Odata ei s-au decis sa foloseasca BBQ-ul insa cum ei sunt foarte destepti si rareori se coboara la nivelul "muritorilor de rand" au considerat ca nu este nevoie sa ma intrebe despre regulile de folosinta. Asa ca fara sa intrebe pe nimeni, fara sa faca vreo rezervare s-au dus si l-au folosit pur si simplu. Nimic deosebit pana aici, doar ca dupa ce l-au folosit si-au strans catrafusele si au parasit incinta. Intr-o lume civilizata din care pretind ca fac parte, normal ar fi fost sa curete dupa ei, nu ? Ei bine, dragii de ei nu au facut deloc curat. Intotdeauna cand vorbeam cu ei imi vorbeau de sus, chiar nu intelegeam de ce se credeau si se cred atat de superiori ... Zilele trecute ma suna si imi spun ca cineva a parcat in locul lor. Le explic ca trebuie sa imi dea toate detalile si ca o sa ma duc sa le pun o hartie in geam cum ca ce au facut este rau, rau de tot. Iritata sotia lui Matrix imi spune ca ce inseamna asta mai exact. Iritata de aceasta intrebare ii explic ca acea hartie nu va muta masina din loc, daca la asta se referea. Trebuie sa mentionez ca acesti oameni sunt mereu imbracati la patru ace, dar nerespectosi si cu atitudine de superiori ... In cateva minute apar in fata mea. A inceput Matrix sa-si exprime frustrarea despre incident, timp in care doamna tacea. Apoi dintr-o data a inceput ea sa-i injure si sa spuna cat sunt ei de idioti si retarzi incat parcheaza in locul lui altul ... M-am uitat lung la ea si mi-am dat seama ca ea este o diva, iar noi toti o deranjam pe aceasta planeta asa ca m-am hotarat sa nu raspund la cacaturile ce le scotea pe gura ... Cand ma pregatesc sa iau datele aflu ca ei nu stiu ca numar de parcare au, ei stiu doar locul. Apoi le explic ca trebuie sa-mi spuna exact numarul ca altfel nu ma pot duce sa-i mustrez. Cand i-am intrebat daca au parcat pe culoarea care trebuie s-au socat si s-au facut ca nu imi inteleg engleza din nou. Dupa ce le-am turnat poezia ca sunt doua cladiri, ce impart parcarea subterana, ca fiecare are culoarea lui imi raspund plin de iritare si greata ca ei locuiesc aici de un an si nu au fost constienti de acest "amanunt". Apoi iritata ii intreb cand s-au mutat nu s-au mutat prin cealalta cladire, din moment ce "loading area" este la ei ? Plin de greata ca unui copil idiot mi-au raspuns ca EI NU s-au mutat, ce cei ce muta mobila, respectiv compania de mutat le-au mutat lucrurile, ei nu au mutat nimic. In momentul ala mi-a crescut tensiunea si mi-am dat seama ca regele si regina Matrix nu se ocupa cu mutatul sau alte amanunte de acest gen ... Pana la gata ratatii au parcat in tot acest timp intr-un loc de parcare ce nu le apartinea. Dupa ce am constatat asta l-am sunat si i-am explicat ca locul lui este liber merci si ca el dobitocul a parcat in alt loc. Ce credeti ca face Matrix apoi? Spune: ahh, daa, ahha .... apoi imi inchide telefonul! A doua zi vine la mine si imi explica, ca el nu a stiut, deoarece lui nimeni nu i-a spus ... Ma uit la el si ii spun ca este normal sa stii acest mic "amanunt" despre cladirea in care locuiesti de mai bine de un an ... But that's just me .... Iritat nu poate recunoaste ca a gresit sau ca ii apartine aceasta responsabilitate, asa ca a continuat prin a spune ca el considera ca cineva trebuia sa-i spuna si lui de parcarea comuna .... hahahahahaha .... dupa ce m-am calmat i-am zambit si i-am zis da trebuia sa-ti spuna ...
Un alt incident de acest gen de ignoranta a fost cu o alta canadianca tot din bloc. Doamna ce are pe la 55 de ani a avut ghinionul ca cineva sa parcheze in locul ei de parcare, iar acest incident s-a intamplat de doua ori cu aceeasi masina. Asa ca soarta a facut ca doamna sa fie exact acolo cand acel om isi parca masina, de data aceea in locul bun. Fara sa ezite, doamna l-a infruntat pe acel domn pe la spate si a inceput sa urle la el, ca ce NU stie care e stanga si care e dreapta si bineinteles de ce tot parcheaza in locul ei. Tipul a parcat de doua ori intr-o luna jumate. Nervos si iritat ca domana il "ataca" pe la spate s-a enervat si i-a explicat ca data viitoare acolo va parca de-al naibii. Ce a zis ce nu a zis, doamna vine la mine sa se planga. Cum nu am inteles nimic o rog sa-mi explice inca odata, dar cu mai mult calm. Din povestea doamnei inteleg ca un tip, extrem de nepoliticos, ce parcheaza "din gresala" mereu, dar mereu pe locul ei de parcare a amenintat-o ca o sa mai parcheze si alta data pe locul ei. Ca prin urmare doamnei ii este frica acuma, ca cine stie de ce este capabil individul, daca ii strica sau zgarie masina. Incerc sa-i explic ca acel individ nu o sa faca asta si totodata sa se calmeze, iar cand va avea probleme cu el sa vorbeasca cu noi si sa nu se mai duca ea la el. Dupa nici 15 minute, tipul fioros vine la mine sa-mi explice incidentul cu doamna ce a avut loc mai devreme. Povestea lui era evident opusa si din alt film decat cea pe care mi-a povestit-o doamna. Doamna practic la luat prin surprindere pe la spate, la "atacat" cum s-a exprimat domnul si ca era foarte nepoliticoasa. S-a simtit evidnet jignit de faptul ca nu stie sa faca diferenta intre dreapta si stanga. Mai ales ca el este doctor, iar dupa o tura de 24 de ore a gresit locul de parcare. Domnul isi cere scuze ca a parcat de doua ori la doamna, insa el este foarte obosit dupa o tura de 24 de ore si uneori greseste, insa asta nu justifica comportamentul agresiv al doamnei si insulta ei. Doamna nu are record-ul clean, ea devenind agresiva verbal vorbind si cu mine de cateva ori .... Uneori se pare ca o educatie perfecta, un job important sau chiar o jumatate de viata de om nu te ajuta sa fi un om politicos, cumsecade si cu respect fata de ceilalti oameni!
Multi au impresia ca daca au bani, daca se imbraca frumos, elegant, daca vorbesc engleza fara accent, daca sunt canadieni, daca locuiesc intr-o locuinta frumoasa sau luxuoasa, le da dreptul sa vorbeasca de sus altor oameni sau sa fie nepoliticosi. Toronto este plin de emigranti si uneori chiar daca unii vorbesc cu accent, asta nu inseamna ca sunt niste dobitoci, inculti, fara perspective de viitor. Ei pot fi doctori, avocati, profesori si nu sti niciodata cand cazi pe mana lor ...
Din pacate sunt multi ignoranti ce trateaza lumea fara respect si cu atitudine superioara doar ca ei se considera de familie buna sau ca ar avea bani. Cel mai tare ma enerveaza cand sunt ignoranti si li se rupe de reguli astfel creand tot felul de situatii nasoale pentru mine. Unii au o nesimtire crunta incat nu sunt in stare sa isi ceara scuze saus a recunoasca ca au gresit ... Ca si cand ei ar fi prea buni pentru a face asta, iar tu esti acolo sa "gandesti" pentru ei, sa le rezolvi probleme, insa in acelasi timp se poarta cu tine cu multa superioritate. Ultima oara cand am verificat munca nu este rusinoasa, nu imi este rusine sa muncesc si sa-mi castig banii, insa sunt convinsa ca unii vad munca ce o fac extrem de rusinoasa. Prejudecatile oamenilor ii orbeste si nu sunt capabili sa te considere la acelasi nivel sau macar sa te judece dupa acelasi criteriu drept dupa care se judeca pe ei insasi...
Uneori ma enerveaza, ma deranjeaza si ma agit cand dau de asemenea comportamente, insa stiu ca nu ii pot schimba eu, dar daca le dau peste nas ma simt mai bine ... uneori ... stiu insa ca este foarte copilaresc, iar senzatia este trecatoare ...
Nimeni nu este perfect I guess ....

Povesti adevarate despre viata in Canada ...

Hello hello ... Catalin, un cititor mi-a lasat un mesaj la articolul de mai jos ca el a inteles ca eu iubesc Canada si sotul o "uraste". De "iubit" o iubim amandoi in acelasi fel, timp, pentru ca daca nu ar fi asa nu am sta aici. In Toronto ca peste tot este foarte greu sa te realizezi profesional. Unii abia isi duc zilele. Lucrand cu oamenii poti sa afli foarte multe povesti adevarate despre multa lume. Este foarte interesanta evolutia fiecaruia. Canada iti da "sansa" sa emigrezi la ei, sa muncesti, sa iti platesti taxele si sa te "bucuri" de viata chiar aici, in tara lor! Visul canadian este zdrobit foarte repede de catre realitate. Fiecare spera si spera ca odata ajunsi aici, calitatile si cunostintele lor ii vor ajuta sa gaseasca un job bine platit, apoi celalalt poate sa mearga la scoala. Odata ajunsi aici isi dau seama ca NU este un punct forte sa fi priceput la toate si totodata la nimic si ca in tara asta se cauta specialisti. Unii se pricep sa dea cu ciocanul, altii se pricep sa tina cuiul, atata timp cat esti "certified" esti ok, esti profesionist, esti priceput, ai "cariera" ! Am cunoscut un tip, ce se afla in Canada de 9 ani. El lucreaza in Security field. Mi-a povestit ca timp de 8 ani a locuit si cu parintii intr-un apartament inchiriat unde plateau $1400/luna. Dupa pret parea sigur un apartament cu 4camere sau respectiv 3BR cum se considera aici. Mi-a povestit ca a trecut prin momente grele, cand traia de la paycheque la paycheque si ca nu avea bani sa-si permita nimic. In fiecare luna banii se duceau pe chirie, pe mancare pe transport. Masina nu avea pentru ca nu isi putea permite. El este casatorit si are o fetita de 2 ani. Acum un an a cumparat un condo cu 2 BR. Condominium nu este nou, are in jur de 30 de ani, insa avantajul este pretul mic pe apartament. Acum un an l-a luat la pret de $185,000 ceea ce e foarte bun. A avut ca si down payment 5% adica a platit $8,000 si acuma dupa un an plateste $1200/ luna. In cheltuieli intra mortgage-ul si condo fees. Acest pret este decent, avand in vedere ca apartamentul este al tau. Cei mai multi bani din venitul lunar se duc pe chirie. In Canada sunt multi ce locuiesc cu chirie si 30 de ani, deobicei in acelasi bloc. Eu una nu pot sa-i inteleg deloc. Cand lucram ca superintendent am cunoscut oameni ce locuiam in bloc de 30 de ani sau chiar peste. Iar dupa o viata de om practic nu ai nimic, locul ala nu este al tau. Totodata ca si emigrant nou nu iti permiti sa te bagi la casa, decat daca ai un job foarte bine platit si etsi sigur pe venitul tau, altfel risti sa devii sclavul bancii, sclav la locul de munca. Asa sta situatia cu acest tip despre care va vorbeam mai sus. Desii are doar 27 de ani, are o casa, are un mortgage de platit, are un copil si are si o nevasta care nu munceste. El este din Pakistan, deci probabil o fi o chestie de religie. Problema lui nu este doar ca nevasta nu munceste, problema lui este ca ea in fiecare an merge acasa de doua ori si are nevoie de bani. Numai biletele de avion costa $2,000 plus ca vorba lui, aia de acolo sunt saraci si asteapta mereu sa le duci cate ceva... Si uita asa atunci cand l-am intrebat daca si-a luat deja concediu am inteles mai bine raspunsul lui ... Mi-a zis ca este prea sarac sa mearga in concediu! De aici de fapt a si pornit toata discutia despre situatia lui. Avand doar un venit in casa unde locuiesc 3 persoane si are si mortgage de platit este intr-adevar foarte dificil sa si "traiesti" pe langa. Totodata mi-a marturisit mandru, ca desi e plin de datorii pentru urmatorii ani, este mandrul proprietar a unui apartament 2BR, are o masina frumoasa din 2009, ceea ce aproape 8 ani de zile nu si-a permis si nici nu putea sa viseze la aceste "bunuri". Totodata mi-a spus ca nu are viata, munceste foarte mult, eu stiu ca lucram impreuna si uneori l-am vazut ca se zbatea foarte mult. Este mandru ca cei de la birou il stiu, ca s-a facut remarcat si pentru ca nu vrea sa-si piarda jobul deoarece si-ar pierde tot, casa, masa, tine cu dinti de acest loc de munca. Desi neaga in capul lui ca ar fi sclav al vietii practic, el este prins intr-un cerc vicios, ce oamenii il numesc simplu "viata"! El este fericit si motivat sa se trezeasca zilnic si sa mearga la munca, sa aduca bani acasa pentru familia lui si sa se bucure de locuinta lui, de masina lui... Pana la gata ce este viata ?! De muncit este mai mult decat evident ac trebuie sa muncim, fara munca am innebunii .. Nu poti sa stai acasa si sa nu faci absolut nimic. Totodata ai nevoie de bani ca sa mananci, ai nevoie de locuinta si uite asa faci pactul cu "diavolu" sau mai bine zis cu VIATA ... Cati dintre noi sunt fericiti cu ceea ce fac ???? Probabil foarte putini, insa trebuie sa traim ... Pentru unii viata este o cusca, pentru altii este viata, iubire, pasiune, libertate,... VIATA ESTE GREA, insa mereu a fost o lupta pentru supravietuire si mereu va fi... Admir oameni ca acestia care muncesc mult si care totodata se multumesc cu putin si care traiesc o viata simpla plina de iubire insa. Este in natura omului sa isi doreasca multe, chiar daca sansele sa devii milionar sunt mici, noi tot visam la cei mai bun ... Multi fac greseli, pactul cu diavolii, si isi pierd viata ... Ma intreb daca merita sa risti cu viata ta ? Consider ca siguranta fiecaruia este mult mai importanta, mai bine o munca cinstita si modesta, decat avioane ce iti aduc sfarsitul ... Unii oameni pur si simplu ar face orice dar absolut orice ca sa devina bogati sau celebrii. Traim intr-o lume unde banii au un rol foarte important, dar sincer viata, sanatatea, linistea sufleteasca sunt mult mai importante decat banii. Banii vin si pleaca, dar daca nu esti fericit, daca nu ai familia alaturi, de care sa te bucuri degeaba ai bani. Multe familii se destrama din cauza banilor, din cauza separarii pentru ca multi pleaca la munca in strainatate si isi lase familia apoi se despart pana la urma. Viata e grea, este dura si este reala. Lucuri grave, nasoale se intampla zilnic. Uitati-va la masacrul ce a avut loc la Oslo, Norvegia. Adik WTF ??? Ce psihopati traiesc in zilele noastre! Pe unde te uiti este doar suferinta si moarte, saracie ... Uitati-va ce se intampla in Somalia, deci acolo se moare pe capete din cauza ca nu au apa sau mancare. Cum este posibil asa ceva ? Cand unii traiesc intr-un lux de neimaginat, iar altii mor ca nu au o bucata de paine, nu au hrana ... ce sa mai spun de conditii. Stiu ca unii se intreaba dar de ce fac copii, sau de ce sunt asa de multi daca sunt asa de saraci? Asta e viata, te nasti, cresti, faci copii apoi mori. Sincer va spun ca daca mai marii lumii ar dori sa faca ceva pentru acesti oameni, sa le creeze conditii ar putea. Insa nu este in interesul lor sa-i ajute. Biserica, catolicii si ortodocsi au bani la greu, ati vazut voi vreodata sa ajute cu bani zone sarace? Ei vorbesc doar si nu fac nimic! Cu ce ii incalzeste vorbele pe aceia ce mor de foame nu stiu! Papa transmite ganduri pozitive si rugaciuni pentru cei care mor de foame, insa nu trimite nici un ajutor real, financiar!
De cacat ,.... foarte de cacat! Am multe pareri, dar le tin pentru mine, nu de alta, dar sunt convinsa ca nu imi sunt impartasite de catre majoritatea dintre voi ...
Ideea principala este ca lumea se schimba, oamenii sunt foarte rai si devin din ce in ce mai rai daca se poate spune asta ... Din toate astea eu nu pot decat sa fiu mai atenta la ce fac, cum ma port si mai ales sa-mi imbunatatesc viata spirituala, viata de familie. Chiar avem o viata, una singura si trebuie sa fim mai buni, mai calmi, mai atenti la ce se intampla in jurul nostru. Daca poti sa faci un bine fa-l, daca poti sa faci rau abtine-te. In momentul in care compasiunea dispare, consider ca murim ca fiinte umane. Iar ignoranta fata de viata, fata de lumea in care traim, fata de stiinta poate si dauneaza grav sanatatii fizice si psihice!
Va multumesc pentru urmarire!

Bienvenue a Toron'o

Hello Hello, bine v-am regasit pe blog! Tocmai ce ne-am intors din mini vacanta noastra ce am petrecut-o in partea franceza, respectiv doua zile la Montreal si doua zile in Quebec City/Ville. Cum nu exista nici o excursie fara peripetii trebuie sa va povestesc de la intamplari pana la impresii despre Quebec ...
Plecarea a avut loc intr-o joi dimineata cu destinatia Montreal respectiv 500 km de condus. Inarmati cu RedBull si apa am pornit la drum. Drumul este foarte lung, dar daca iti place sa conduci si apreciezi highway-ul observi ca timpul trece destul de repede, mai ales cand mai asculti o muzica buna sau vorbesti. Momentul in care am intrat in zona Quebec era foarte usor de identificat de la pancardele dubioase de pe marginea drumului, DAR si de la gropile imense si dese ce se gaseau pe drum. Cand am ajuns la Hotel Espresso am avut parte de un soc. Pe noapte era $130 cu taxe si credeam ca si parcarea era inclusa in pret... SURPRIZE SURPRIZE CU ANDREEA MARIN ... NU ERA inclusa in pret si uite asa ne-au luat inca $20/ noapte cu jecmaneala. Deci camera si parcarea pe noapte era 150$. Plina de nervi si obosita de pe drum mi-am aratat revolta fata de jegmaneala de care dau dovada. "Managerul" mi-a explicat ca este un pret bun pentru parcare deoarece ma aflu in Downtown si parcarea este scumpa! Ma uit la el cu o greata ce poate a si observat-o ... apoi ca sa ma "calmeze" imi ofera un espresso. La care eu ma uit la el si ii explic ca sunt destul de nervoasa si ca functionez pe redbull si NU am nevoie de un espresso acuma. Camera de la hotel era ok, destul de mare si curata. Ceea ce nu am inteles insa era ca avea 2 paturi si noi am rezervat un pat nu camera cu pat dublu. Foarte tare era faptul ca aveai telefon fix in camera, DAR care te costa $1/minut sa il folosesti. Oriunde mergi la hotel pentru a suna in oras este gratis, insa acolo costa 1$ deci daca sunam de pe mobilul meu si plateam long distance phone call era mai ieftin decat sa-l folosesc pe al lor. Deci asa ceva? Urat foarte urat! La majoritatea hotelurilor ai mic dejun inclus in pret, respectiv gratis, acolo NU aveai, nu serveai nimic, absolut nimic gratis! In prima zi am mers sa vizitam Biodome-ul si Jardin Botanique. Am luat un taxi de la hotel. Tiganul ne-a intrebat unde. Sotul a raspuns la Biodome intr-o frantuzeasca ireprosabila. Apoi tiganul a inceput sa vorbeasca in franceza. Evident ca nu il intelegeam deloc. Ceea ce m-a deranjat a fost faptul ca ne intreba pe noi care este adresa la Biodome. Si nu ca nu stia unde este, ci daca nu stiam ne mai ocolea un pic ceea ce oricum a facut din moment ce pentru 10 km am ajuns sa platim $30. Cum m-a scos din sarite i-am raspuns ca de ce ne tot intreaba care este adresa, ce nu stie ? Evident ca se prefacea ca NU vorbeste si nu intelege deloc engleza... Fiind ins ain "tara" lor nu am avut incotro. Drumul spre Biodome era dezgustator ... tot ce aducea a "european" era mizeria si grafiti-ul de pe pereti. Initial mi s-a parut foarte urat. Biodom-ul era frumos, insa ma asteptam la mai mult .. poate la mai multe animale... Ce ma impresionat foarte tare a fost Jardin Botanique... Au construit un "mic" oras chinezesc. Era foarte autentic de la case, la lac, la nuferi, la pomi si cum era tarziu razele soarelui picau extraordinar de frumos peste case, iar pozele au iesit super frumoase... Dupa ce am platit amenda taximetristului ne-am hotarat ca suntem copii destepti si ca putem invata sa mergem cu metroul. Cu metroul mi s-a parut foarte fun, insa din nou s-a putut observa cat de vechi este si cat peste se afla Toronto. Impresionant era insa ca era foarte adanc sapat, astfel incat a fost nevoie sa urcam de trei ori cu escalader, iar ceiling-ul era foarte inalt. Seara lesinati de foame ne-am dus la un bar pe langa hotel sa mancam niste fast food si anume pui si cartofi cu salata. Ratata de acolo a ars-o cu parul in ochi, astefl incat ne-a adus mancarea fara salata. O chem si ii spun ca nu e completa farfuria si ca lipseste salata din ce am comandat. Imi pune mana pa spate si imi raspunde ca nu mai au salata ! Deci WTF ???? De ce nu mi-ai spus asta inainte sa comand ca nu ai ce vreau eu sa mananc! Foarte urat service, iar mancarea nici nu a fost asa de buna ... Trecem cu vederea ca doar nu o sa ii las sa-mi strice concediul, nu ? A doua zi ne-am inceput ziua foarte frumos si foarte relaxant pierzand vreo ora la piscina unde ne-am balacit si ne-am si bronzat. Apoi am pornit la drum. Am vizitat si parcurs Sainte-Catherine, era foarte frumos si intr-adevar european. Adica cladiri lipite una de alta, baruri, restaurante, terase peste tot. Frumos frumos ... Foarte impresionant este si Underground City-ul lor, ce este de fapt un imens complex subteran cu magazine de tot felul, un mall underground practic ... insa de acolo se ia si metroul si trenul.... si se intinde pe cativa zeci de kilometri. Mi-a placut pentru ca mi s-a parut interesant, mai ales pe timp de vara ca ai A/C si daca vrei sa mananci gasesti food court daca vrei sa mergi la baie poti merge ... alte conditii, conditii. Iar iarna este la fel de bine pentru ca in loc sa umblii prin frig, zapada, mergi pe subteran la caldura, la uscat, deci foarte smart din partea lor... Oricum nu aveau pe unde sa se intinda din moment ce deasupra era Old Montreal cu cladiri vechi, dar traditionale, care trebuiau pastrate. Am fost sa vizitam biserica Notre Dame, ce mi s-a parut superba .... foarte detaliata, foarte frumoasa. Insa la fel ca si sotul meu ma gandesc ca o asemenea capodopera a avut nevoie de sacrificiul lui "Manole" respectiv aveau nevoie de bani, de foarte multi bani pentru a o construii ... bani luati de la oameni simpli, oameni saraci ce erau incapabili sa se hraneasca pe ei si care trebuiau sa plateasca "tribut" bisericii. Asta nu mi se pare deloc corect. Deci oricat de frumoasa este mi se pare ca este "patata" cu sange/ sacrificii multe ... Mi-a placut ca sunt multe fantani, multe terase, multi oameni ce cantau pe strazi, aglomeratie mare, frumos .... In Toronto vezi oameni ce se duc undeva sau pleaca de undeva, dar nu-i vezi stand la terase sau plimbandu-se pe strada doar asa ... A treia zi ne-am indreptat spre Quebec City si cum GPS de Canada NU se potriveste cu Quebec-ul am avut ocazia deosebita sa o luam aiurea de cateva ori. Cand am plecat spre Quebec am mers 10 km in directia apusa ce ne-a costat aproximativ o ora din timp, pentru ca evident acele 10 km erau blocate. Acolo am avut deosebita placere sa observ ca Quebecosii NUUU suporta pe cei din Ontario. Vroiam sa o iau pe banda de emergency unde era cacalau loc,insa parca vorbiti cei din fata mea cu cei din spatele mele NU ma lasau sa trec. Cand ma inclinam sa ma bag pe banda de emergency ala din fata iesea sa ma blocheze, iar ala din spatele meu inainta pe banda mea astfel incat sa numai pot revenii pe banda mea :)) Toata faza asta a fost super retardata ! Am impartit semnul pacii la toti si mai faceam si chestii de a dracu, cum ar fi chiar daca coloana de masini se misca eu stateam pe loc si enjoy-am spumele ce le facea cel din spatele meu in BMW decapotabil smecher ce era el ... De parca asta nu ar fi fost de ajuns tot in drum spre Quebec era sa fac un accident de toata frumusetea. O blonda imbecila si chiora la 130 km/h fara sa aibe vreo masina in fata sa gandit sa schimbe banda, banda unde ma aflam eu. Nu zic ca sunt perfecta, desii SUNT perfecta la volan, insa cand mi s-a intamplat sa nu vad bine cand schimbam banda am revenit pe a mea fara sa pun in pericol persoana fara vina ce mergea pe banda lui. In schimb ratata asta NU a facut la fel ... intr-o secunda m-am gandit ca cretina p... nu o sa revina pe banda ei asa ca am pus frana ..si frana la 130 va puteti imagina ce a urmat, nu? Dupa ce am echilibrat masina m-a apucat niste nervi si am rostit cuvinte neortodoxe apoi am intrat in ROSU, ceea ce a insemnat ca am mers cu 150km/h ca sa o ajung pe dobitoaca(deorece sa nu credeti ca s-a oprit aia din mers sau sa vada daca suntem ok ceva, NUUUU fara jena a mers mai departe) apoi conducand in paralel cu ea m-am apropiat brusc de ea ca sa-i dau senzatia ce mi-a dat-o ea mai devreme mie, apoi i-am taiat calea, apoi la 130 am pus frana brusca .... intr-un cuvant am terorizat-o pentru cateva minute. Ratata a schimbat banda crezand ca scapa de mine, doar ca eu din nou i-am taiat calea fara sa semnalizez nimic si m-am pus din nou in fata ei .. ratata a inceput sa mearga mai incet apoi si eu i-am dat viteza de nervi si sa NU o mai vad ca imi venea sa intru in ea, numai ca masina mea este o doamna si nu face nasoale de astea:)) Hotelul Monte Cristo de la Quebec era la mama naibii, ceea ce a creat pentru cateva secunde tensiuni, insa cand am ajuns intr-un final in centrul vechi al orasului a meritat. Superb! Un Monte Carlo mai putin luxos, o bucatica de Italia sau Franta s-a putut observa acolo, peisajul era superb, atmosfera de vis, relaxare printre turisti si aer curat .... superb ! Recomand la toata lumea sa vada Quebec City. Problema este franceza, evident toata lumea toata lumea vorbea franceza, insa e ok pentru cateva zile, poti trece peste! Noi am trecut cu un sincer :English please! si cu o privire de cutu nevinovat :)) A doua zi am vizitat biserica Sf. Anne si ea frumoasa evident, insa NU se compara cu Notre Dame ca si arhitectura, constructie ... Apoi am ajuns sa vizitam Canionul ce era superb. Insa nu ne-am putut bucura prea tare ca a venit o furtuna ce suna a nasoale .. si cum ne-am uitat la prea multe filme hororo ne gandeam ca nu ar fi deloc placut sa fim prinsi in padure in asemenea conditii. Asa ca iute iute ne-am tras in poze, am admirat peisajul si cum sotul e mereu pregatit ne-am adapostit sub o umbrela si am ajuns safe de unde am plecat in urma cu o ora ... Planul era sa ne plimbam cu vaporasul, dar pe care l-am pierdut pe ultimul, asa ca vroiam sa mergem la un film. Cand am ajuns acolo am vazut reclama la un film si am mai vazut ca scria in frumoasa limba franceza, limba pe care noi nu o stapanim asa ca deprimati si suparati ne-am intors in centru. Unde a inceput ploaia ...la adapost am ascultat cateva melodii in franceza evident, insa foarte frumoase. Genul era jazz, drum&base superb!!! Am mai observat cum foarte multa lume se bucura de concert in aer liber si nu le pasa deloc ca ploua, mai mult foarte multe persoane de peste 50 de ani dansau si se simteau foarte bine. A fost o incantare. Ne-am rasfatat cu o inghetata si ne-am dus la hotel. Cum nu am gasit nici un supermarket in zona am fost nevoiti din nou sa mancam de la Mc Donalds, pentru ca la restaurant sau sa comanzi la hotel stabilisem ca este foarte scump. Desii a plouat afara era foarte cald si am facut baie in piscina hotelului in aer liber pe la 7 seara .. a fost minunat sa te balacesti ...si cand te gandesti ca unii au piscina acasa, MINUNAT !!!! Si uite asa a trecut si concediul ...
Mi-a placut si Montreal si Quebec City. Vreau sa ma mut acolo ? NU, niciodata ever ever! Se conduce foarte european, iar infrastructura este varza. Foarte multe gropi pe autostrada, ceea ce in Ontario NU vezi, NU vezi nici cale ferata pe austrada sau semafoare la autostrada... insa in Quebec la gasesti. Totodata strada se transforma in autostrada fara s aintrii de fapt pe una .. este ciudat. In Toronto este foarte simplu, frumos si mult mai curat, ... Ei bine si Toronto are zone nasoale insa, eu prefer aici decat acolo. Ajung sa cred ca asta este Canada, Toronto, Vancouver, Montreal si cam atata ...
Urmatorul concediu sper sa fie in alta tara, la soare, la ocean, intr-un loc de vis ...
Numai bine, voie buna, ma inchin....

La Multiiiiii ANIIIIIIIIIIIIII !!!!!!!!!!!

Azi de ziua ta vreau sa-ti spun un calduros sau mai bine spus un racoros La Multi Ani. Te iubesc mult de tot si te consider viata mea. Te iubesc mult de tot si iti doresc tot binele din lume si inca o suta de ani alaturi de mine! Te iubesc viata mea! A ta sotie pentru totdeauna!

Mandria de a fi roman!

Salutare la toata lumea ... vreau sa va spun ca eu personal am momente rare cand ma simt mandra ca sunt de nationalitate romana. Sunt convinsa ca nu toata lumea este de acord cu mine dar, Romania NU a facut mare lucru pentru nici unul dintre noi. Parerea mea personala si proprie :)) Insa lasand gluma la o parte, se poate oberva prin un studiu personal cu privinta la generatile trecute, prezente si viitoare.
Bunicii mei au fost saraci lipiti. Fiecare a muncit la viata lui foarte mult ca sa traiasca decent. Cu totii ne amintim aprozarele aproape goale cu doar cateva produse pe rafturi... Ei spun ca era bine pe vremea aceea, pentru ca Ceasca ii "obliga" sa munceasca, le dadea casa / apartament si daca munceau mult aveau de toate, evident in limita posibilitatilor de atunci. Dupa vreo 15 ani de munca se bagau la o Dacie si si-au vazut visul implinit! Generatia parintilor mei era FOARTE tragica, cel putin asa o vad eu ca si copilul lor. Singura chestie cat de cat ok era ca primeau ajutoare de la Ceasca pentru casa, masina. Statul "ajuta" pe proaspetii casatoriti, familile la inceput. Insa tinerii din societatea de atuncia aveau multe frustrari, multe probleme TABU, ce erau tinute in "umbra". Tatal meu mi-a spus ca a strans cateva luni bani pentru o pereche de blugi, pe atunci find o smecherie sa ai blugi, deoarece toata lumea umbla cu pantaloni de stofa, de costum. Bunica mea era "part time" croitoreasa asa ca tatal meu si fratelu lui isi confectionau hainele acasa. de cumparat cumparai doar material. Chiar si asa aveai nevoie de PILE ca sa prinzi o pereche de blugi. De fapt pe vremea lui Ceasca aveai nevoie de PILE pentru absolut orice daca vroiai sa ai mai mult ca si omul de langa tine. Daca cunosteai pe cineva ce lucra in comert aveai parte de lapte, carne, cioco, banane, altfel daca te duceai ca omul de rand cumparai cacat, rafturi goale, prafuite si de lume uitate ... Si acuma parintii mei isi amintesc ce greu le era cu noi, sa spele carpele acelea ce acuma sunt inlocuite cu pampers, plus ca NU aveai caldura, iar casa era numai sarme pentru a usca hainele.... In bucatarie aveai deobicei sarme pentru uscat rufe si dadeai drumul la aragaz sau le puneai pe calorifere ..ce vremuri! Cel mai fericit mi-am vazut tatal, dupa revolutie cand si-a permis sa cumpere primul tv color .... Ati mai vazut un om de 30 de ani sarind si urland de fericire ca are Tv color si satelit ?!??!!??! Acea imagine NU o sa o uit niciodata .... Sau cand si-au luat masina de spalat, sau trabantul, .... insa la ce varsta?! Acuma ai de toate si unii isi permit mult mai multe decat in acele vremuri, insa cateodata nu te bucuri de "evolutie"
Dupa cum am spus bunicii NU au avut parte de jucarii sau de copilarie, ei munceau cot la cot cu parintii lor... Parintii nostri la fel trebuiau sa ajute in casa foarte mult, sa munceasca chiar de mici, mama mea munceste de la 16 ani, ... La 20 de ani te casatoreai, faceai copii si trebuia sa muncesti sa traiesti ... Parintii mei s-au chinuit foarte mult si ne-au oferit tot ce aveam nevoie... NU am fost bogati, nu am fost rasfatati, iar educatia ce ne-au dat-o poate are legatura si cu vremurile in care am crescut ... trebuia sa te ajuti, nu isi permitea nimeni sa isi rasfete copii la ideea de a ii tine in conditii de puff ... Pentr noi, tata s-a dus la munca in Bulgaria, in Germania si desii ne bucuram la cadouri, la jucarii, cioco, il vroiam mai degraba langa noi decat sa fie absent, iar cadourile nu au tinut loc de parinte pentru prea mult timp... Tata a facut si greva foamei impreuna cu alti zeci de oameni de la fabrica, pentru salarii mai mari, pentru conditii mai bune ...
Apoi ajungem la generatia mea, a noastra tuturor, a momentului prezent ... Cum arata Romania in 2011 ?! Ce posibilitati exista in aceste clipe in aceasta tara? Atat de multe incat toata generatia muncitoare, generatia tanara pleaca ... Decizia de a pleca imi apartine, insa NU pot uita o tara care intr-un fel sau altul m-a "obligat" sa plec de langa parinti ca sa pot sa ma ajut, sa traiesc, sa pot sa-i ajut pe parinti cand acestia o sa aibe nevoie. DA, Ceasca NU mai este, DA "comunismul" NU mai este, insa ce traim in momentuld e fata ? Ce genertaie suntem noi ? Parintii nostrii au luptat pentru libertate, au murit oameni pentru ca s-a vrut o schimbare ... astea toate pentru ce? Eu NUUUUU simt nici o imbunatatire, mai mult simt ca totul a fost in zadar pe de-o parte ... Iluzia libertatii este doar o iluzie ... Romania NU a facut nimic pentru mine, pentru generatia mea, pentru viitorul meu , ... MAI mult a distrus tot ce au facut parintii nostrii pentru noi. Romania de AZI este doar o epava, plina de datorii pentru generatia noastra si pentru generatia ce va urma!
Mi-a fost foarte greu sa plec de acasa, de langa familia mea, poate pentru ca suntem foarte apropiati si ne iubim mult ... insa, decizia de a pleca din tara mi-a venit foarte usor! Mai mult, NU am regrete ca am plecat pentru ca NU am de ce sa am. Romania nu a facut nimic pentru mine, nu mi-a oferit nimic pentru care sa nu fi platit deja de cel putin 3ori. Sincer mi se pare normal sa am curent in casa, sa am canalizare in casa, sa am tv, sa am masina de spalat, calcator, masina, apartament si sa am frigiderul plin de mancare, pentru ca traiesc in 2011 si aceste lucruri ar trebuii sa fie normale NU lux !!! Insa in Romania multe dintre acestea sunt un lux .... si NU, NU ESTE NORMAL SA FIE ASA. Romanii au multe complexe, multe frustrai, multe sechele, pentru ca daca nu ai avut niciodata cand vezi ca iti permiti faci abuzuri, intr-un fel sau altul. Noi acasa am avut la un momendat 5 TV, crede-ti ca aveam nevoie ? Eu cand am ajuns in Canada am avut frigiderul plin cateva luni si orice am vrut sa mananc mi-am cumparat, asta ca imi permit acuma! Imi permit si masina si pentru ca imi permit de 2 ani de zile NU mai ies din "casa" decat in masina, iar mijloacele de transport in comun imi dau stres !
Consider ca fiecare dintre noi incearca sa se adapteze la situatiile ce le traim, fie ca traim in Romania, in Canada sau in alte parti... Multi regreta ca au plecat de acasa, altii nu regreta, altii nu au incotro, insa eu cred ca cei care au plecat de nevoie au o oarecare "ura" fata de tara, fata de politicienii ce au adus tara unde au adus-o si pana la gata fata de noi insine ca NU "ne-am sacrificat" ramanand acasa si incercand sa construim, sa reconstruim ce a mai ramas din tara ...
Eu ma incadrez in aceia care urasc tara pentru ca "m-a obligat" sa plec ca sa pot sa traiesc decent in alta tara, deoarece Romania nu este capabila sa imi creeze conditii decente de care fiecare om are nevoie.
Azi, Lucian Bute, m-a facut sa ma simt mandra ca sunt romanca, deoarece nu numai ca el este un castigator, dar este un supravietuitor! El este dovada vie ca unii au ghinionul sa se nasca in locul nepotrivit, insa cu multa munca, devotament reusesc sa se afirme si sa reuseasca, evident in alta tara ... Tara NU a facut nimic pentru Bute, pentru Nadia Comaneci sau pentru oricare alti sportivi, INSA asta nu ii impiedica sa se mandreasca ca si cand ar avea vreun merit. Este o jignire, o flegma in fata, comportamentul lui Elena Udrea sau a celorlalti care considera ca ei au un merit in performanta sportivilor romani! Bute a reusit in Montreal, in Canada, Romania nu a facut nimic pentru el decat sa-l impinga spre o alta tara ... in alta tara unde se poate muncii, unde se poate face performanta datorita condiitilor in primul rand! Lucian Bute a incercat de ani de zile sa i se acorde onoarea sa lupte in tara lui, insa in Romania nu erau conditii. Credeti ca acuma, in 2011 au fost? Dar macar au fost in stare sa organizeze si sa se desfasoare acest meci pana la urma!
Azi, 9 iulie 2011, trei romani au boxat in Bucuresti, si au castigat prin K.O. Felicitari lui Lucian Bute, Viorel Simion si lui Bogdan Dinu pentru performanta si pentru ca au reusit sa-mi trezeasca bucuria in suflet de roman mandru!
Cu aceasta ocazie le multumesc si inca odata felicitari pentru ca merita !!!