Visul Canadian ( Part 2 )

Bine v-am gasit .... o noua zi, o noua provocare! Azi in Canada este o zi frumoasa de vara pe la 25 de grade, e superb afara, cald, lumea iese ca dupa hibernare pe afara ... ce mai frumos frumos ...insa nu pentru toata lumea, unii trebuie sa munceasca. Dar nu-i nimic, azi muncim mai scriem si pe blog si maine ne distram... desii maine sigur va fi o zi nasoala, cu descarcari electrice, urat urat .... dar ne-am obijnuit cu acest nor deasupra capului.
Dupa cum v-am spus a avut loc o schimbare radicala in viata noastra in momentul in care ne-am hotarat sa emigram. Proaspat casatoriti, foarte tineri, stateam pe la parinti, toti banii se duceau pentru emigare si tot asa ... E foarte greu sa iti pui viata on hold pentru un vis, e vorba de un an in care nu faci mai nimic pentru ca toate energiile sunt indreptate spre emigrare... A fost greu procesul, a fost foarte greu sa te pregatesti, apoi cand ai vazut ca visul devine realitate si ca ai primit visa psihologic ajungi in alta stare .... Cred ca pe o parte esti mult mai usurat ca ultimele 9-10 luni nu au fost inzadar, ca toate pregatirea a meritat insa totodata devine foarte real faptul ca pleci, ca lasi familia in urma, lasi totul in urma si te indrepti spre nimic, spre necunoscut.... pleci doar cu visul si cu speranta ca tot ce credeai despre Canada este exact asa. Apoi pregatirile decurg altfel pentru Canada, relatia cu parintii cu prietenii devine alta .... toata lumea stie ca s-a intamplat inevitabilul si pleci, deja esti privit altfel. Nu vreau sa intru in detaliu, dar desi stiam ca asta vreau, ca plecata fiind o sa-mi pot ajuta familia mai mult si ca pot sa-mi fac un viitor mai bun sa ofer copiilor mei o viata mai buna e foarte greu sa te desparti ... Vorba tatalui meu rupi radacinile, tai copacul de la radacina ..si nimic nu va mai fi cum odata a fost. In ultimele luni am incercat sa ne si distram, am facut cununia religioasa am facut nunta pentru a avea familia aproape pentru a ma vedea cu toti si totodata sa ne putem lua ramas bun. Nu stiu cum sa va descriu sentimentul acela cand esti in aeroport, ai familia langa tine si te pregatesti sa pleci la peste 7000 de km distanta peste tari si ocean ... cei care nu au trecut prin asta nu poate vorbii despre si nici nu poate intelege. Cand am ajuns in Canada am fost fermecati de marimea de frumusetea ei. Primul lucru ce am obervat era truck-ul varului ce era imens, niciodata nu m-am urcat intr-o asemenea masina .... aeroportul era imens, parcarile erau imense, locurile de parcare erau duble decat cele din Romania ca si marime deorece masinile erau mult MULT mai mari. Autostrada era ceva de genul .... wowwww ..... uitandu-ma la varul sotului meu si stiind ca sunt mai mare ca el ma uitam la el cu admiratie si ma gandeam daca eu o sa fiu in stare sa fiu la fel de sigura la volan, la fel de sigura in acest oras, in aceasta tara... insa totodata imi era clar ca faceam parte din doua lumi total diferite. Nu intelegeam nimic din nimic, totul era diferit, strazile erau foarte late, cu multe benzi, parcarile erau mari, cu multe masini, pe drumu nu erau masini oprite pe banda din dreapta cum era in tara, totul era mare si aerisit, traficul era foarte lejer desi erau multe masini pe strazi. In urmatoarele zile eram zambet, totul era frumos, insa stiam ca in curand va trebui sa ne gasim locul nostru, munca noastra si atunci visul va deveni realitate si nu stiam cat de cruda v-a fi pentru noi. Prin cunostinte, network, ne-am gasit un job ca si superintendenti la un bloc intr-o zona foarte naspa, dar noi nu stiam ca este. Aveam nevoie de job, aveam nevoie de bani, de casa si acest job ne oferea ce aveam nevoie. Si uite asa oarecum orbeste ne-am aruncat in noul job.
Acest job a fost unul dintre cele mai groaznice din viata mea! Stiu ca pentru multi romani acets job este un vis, este, nimeni nu zice ca nu este, insa unii au noroc de cladire buna, de oameni buni, de management bun, de zona buna ... si altii au noroc doar de RAU si GHINIONE ca prin urmare probleme. Noi suntem aceia care am avut mult ghinion, multe probleme cu locatarii, zona era foarte nasoala iar managementul era fericit ca au adus pe cineva acolo si apoi nu i-a mai interesat. Cu toate ca a fost una dintre cele mai negre perioade din viata mea acolo, am devenit si mult mai puternici ...ce nu te omoara te face mai puternic .... am inceput si ne-am dat drumul la engleza, am inceput sa avem fluenta in vorbire, am inceput cu "canadian experiences" si desii era o experienta nasoala am invatat multe din ea. Totodata ne-am facut si prieteni acolo cum ar fi o contractoare, care era mereu plina de energie, fericita, zambitoare. Evident e grecoica nu canadianca deorece mai apoi am observat ca, canadienii sunt in marea majoritate a lor ratati, alcolici, singuri si depresivi. Canada noastra era acel bloc cu acea zona rau famata, uneori evadam de la inchisoare si ne relaxam la mall facand evident mult shopping sa uitam de cat de greu e. Tot din sentimente de singuratate ne-am luat si 2 pisicute pe care am ajusn sa le adoram ... Nu cu mult timp inainte sa ne decidem sa plecam din locul ala ingrozitor a venit un cuplu de romani la noi la bloc pentru a se angaja pe post de assistent super adica pe post de cleaneri. I-am placut din prima asa ca lasand vrajeala la o parte le-am spus parerea noastra despre acel loc si evident ca au plecat fericiti ca NU au acceptat acel job. Era vineri si era weekend-ul nostru liber asa ca am plecat la mall. Acolo a inceput sa ne sune telefonul... cand sa vezi ce sa vezi erau acei romani cu care am vorbit in urma cu cateva ore. Ne-au intrebat daca am vrea sa ne vedem cu ei sa iesim in oras. Bineinteles ca am zis da si uite asa ne-am vazut cu ei si din acel moment s-a nascut o minunata prietenie intre noi. E foarte greu sa-ti faci prieteni aici. Majoritatea au deja copii si au alte probleme, alte responsabilitati si e greu sa gasesti de aceeasi varsta sau apropiata de a ta si sa te mai si intelegi bine .... se pare ca am avut noroc aici.
Canada m-a dezamagit in mare la anumite categorii, sotul meu nu a fost dezamagit deorece el se astepta, eu eram mai visatoare, mai idealista, mai cu principii ca de aia am plecat din Romania sa ajung intr-o tara civilizata insa mi-am dat seama ca tara este civilizata doar in anumite intersectii, in anumite zone, insa in general canadienii sunt ratati, depresivi, alcolici si nu au realizat nimic in viata lor, DAR asta nu inseamna ca NU le da dreptul sa te insulte !
Canada mai are si 5-6 luni de iarna pe an , atunci daca nu ai prieteni te cam plictisesti sau ajungi la fund de sac cu economiile deorece doar in mall poti sa petreci timpul ... cheltuind banii... Canada e o tara mareee , frumoasa insa costa sa te distrezi costa fiecare iesire insa daca muncesti iti permiti sa iesi iti permiti sa faci chestii sa te simti bine. Inca o chestie ce am observat in Canada este ca lumea munceste mult mai mult decat in alte parti ca sa aibe confortul ce si-l doresc, insa la sfarsitul zilei nu mai fac mare lucru decat mananca si se culca, ca prin urmare merita o vacanta cel putin sau doua pe an ca sa se rasfete si totodata sa-si aminteasca de ce muncesc. Sincer mi se pare normal, e normal sa muncesti, insa atunci cand vezi ca merita, cand vezi ca ai realizat unele chestii altfel te simti cu mult mai mult spor si entuziasm. In Romania deobicei lucrai pentru ati platii cheltuielile, poate odata pe luna mai cumparai ceva pentru casa, concediul era deobicei un weekend la munte, la lac, la padure insa nimic fascinant pentru ca nu erau bani. Aici daca faci economii poti sa realizezi multe. Nu sunt adepta sa-ti manci din cur ca sa pui bani deoparte. Sunt mai degraba adepta sa traiesti, sa te bucuri de viata, sa te mai rasfeti din cand in cand, insa sa nu uiti ca pot venii si zile negre si e bine sa ai pe ce pune mana in acele cazuri.
Canada m-a schimbat mult, m-a maturizat mult si totodata m-a si facut mult mai rea mai nemiloasa. Aici mai mult ca niciunde mi-am dat seama ca fiecare e pentru el, ca fiecare daca are posibilitatea sa te dea afara de la job te da, daca poate sa te vorbeasca de rau te vorbeste, daca poate sa te ajute cu ceva cum ar fi un sfat bun sa te astepti la un sfat prost doar ca Nu vrea sa te ajute, doar ca NU ar concepe sa-ti mearga tie mai bine decat ii merge lui. In Canada esti singur ! Si daca trebuie sa te bazezi pe cineva acea persoana vei fi mereu tu. Canada mi-a intarit relatia cu partenerul meu, m-a facut mai puternica si totodata mi-a dat incredere in mine. Emigrarea e un proces lung, adaptarea nu ia sfarsit niciodata si mereu dar mereu trebuie sa te autodepasesti trebuie sa stii ce vrei si sa NU uiti care iti este scopul. Aici am invatat ca ma pot baza doar pe mine, pe sotul meu, pe relatia noastra si totodata sa nu las pe nimeni sa intre in viata noastra. Atata timp cat esti fericit, cat te simti bine oricat de greu iti este vei trece peste. Observ ca oamenii optimisti reusesc in viata... daca esti genul ce pune la suflet tot, ce se framanta pentru tot nu faci decat sa-ti scurtezi viata si sa ti-o faci nefericita.
Viata e o lupta continua, in momentul in care esti pus la pamant de greutati, de probleme, de griji, de ganduri negre si nu-ti mai doresti sa traiesti atunci esti dead man walking ... nu te poti bucura de nimic, nu poti vedea in nimic ceva bun.
Eu am trecut prin multe greutati, am ramas fara job, ne-am mutat fara sa avem macar unul dintre noi un loc de munca, apoi am ramas fara bani, apoi ne-am investit banii din Romania intr-o masina second hand ce numai probleme am avut cu ea si apoi am si avut accident si am fost nevoiti sa ne luam alta. Am de multe ori impresia ca in Canada probleme nu se vor sfarsii niciodata, e una calda una rece, insa pana acuma trebuie sa recunosc ca ma bucur de viata, ma bucur de Canada si de ce ne ofera ea.
In Canada reusesti ori nu reusesti, te face mai puternic ori te distruge, te intareste ori te slabeste ! Multi vin stau un pic apoi realizeaza ca nu e pentru ei si pleaca. Altii vin insa au probleme in cuplu, e exemplu lui ii place , ei nu-i place si ajung sa se desparta pentru ca nu se pot intelege daca raman sau pleaca din Canada. Chestia asta, fenomenul asta nu se intampla doar in Canada, are loc peste tot in lume. Totodata si emigrarea in Europa e dificila, e foarte greu pentru unii oameni sa se adapteze la limba, la alte culturi, la viata din alte tari. La inceput e greu mereu , ... emigrarea e ca si casnicia, daca treci cu bine de primii 5 ani vei fi fericit si sunt mari sanse sa ramai in relatie respectiv in tara ce ai ales-o.
Canada insa NU e perfecta, insa nici nu am zis asta ...dar sunt 3 lucruri ce ma scot din minti si anume : mancarea GMO, tot ce tine de scoala, studii, si cat este de greu de fapt sa inaintezi in tara asta, sa devii om cu studii sau cu o meserie bine platita si nu in ultimul rand sistemul sanitar. Dar despre acestea vom vorbii in articolul ce va urma.
Canada este o tara minunata, insa vreau sa raman aici ? Categoric NU !
Sunt o persoana care are nevoie de stabilitate in viata ei, insa nu doreste sa se stabileasca undeva anume, iar viata merita traita si consider ca trebuie sa ne cautam mult "casa" pana cand ajungem sa o gasim si sa ne simtim acasa. Momentan casa mea este aici alaturi de sotul meu, insa jumatate din suflet este in Romania alaturi de familia mea. Cu aceste randuri inchid si va las cu drag.. pana data viitoare !